Josef Mengele și experimentele de la Auschwitz: cum a devenit medicina instrument al ideologiei naziste

Josef Mengele este unul dintre cei mai cunoscuți medici implicați în crimele naziste de la Auschwitz. Activitatea sa din lagăr, inclusiv selecțiile prizonierilor și experimentele medicale pe deținuți, l-a transformat într-unul dintre cei mai notorii criminali ai regimului nazist. După război, viața sa trăită în clandestinitate a devenit, la rândul ei, un simbol al eșecului comunității internaționale de a-i aduce rapid în fața justiției pe toți autorii crimelor naziste.

Imaginea lui Mengele a fost punctată de numeroase filme, romane și documentare. În multe dintre ele apare ca un „om de știință nebun”, un personaj sadic care ar fi realizat experimente bizare fără nicio bază reală. Realitatea istorică este însă mai tulburătoare.

• Energizantele războinicilor: Ce consumau vikingii, incașii și legiunile Romei pentru a rezista în luptă și în…
• Test de cultură generală. Care este diferența dintre mamuți și mastodonți?

Mengele nu era un marginal al științei germane, ci un medic bine pregătit, educat în universități prestigioase și integrat într-un sistem academic care a pus cercetarea biologică în slujba ideologiei rasiale naziste.

De la universitate la ideologia rasială

Josef Mengele s-a născut la 16 martie 1911 în orașul bavarez Günzburg, într-o familie prosperă. Tatăl său era proprietarul unei companii de utilaje agricole, ceea ce i-a oferit o educație solidă și acces la studii universitare. Mengele a studiat medicina și antropologia fizică la mai multe universități germane, obținând în 1935 un doctorat în antropologie la Universitatea din München. Un an mai târziu a trecut examenele de stat în medicină.

În 1937 a început să lucreze la Institutul pentru Biologie Ereditară și Igienă Rasială din Frankfurt, unde a devenit asistentul geneticianului Otmar von Verschuer. Acesta era un cercetător cunoscut pentru studiile sale asupra gemenilor și pentru implicarea în proiecte de eugenie, domeniu care încerca să justifice prin genetică ideea nazistă de „puritate rasială”. Sub îndrumarea lui Verschuer, Mengele și-a finalizat al doilea doctorat în 1938.

În anii studenției a adoptat ideile pseudo-științifice ale rasismului biologic, teorie care susținea că omenirea este împărțită în „rase” distincte, ierarhizate după valoare biologică. În Germania nazistă, această concepție a fost folosită pentru a justifica sterilizarea forțată a persoanelor considerate „inferioare” și pentru a fundamenta legile rasiale de la Nürnberg, care interziceau căsătoriile între germani și evrei, romi sau persoane de origine africană.

În 1938, Mengele a devenit membru al Partidului Nazist și al SS, iar activitatea sa științifică s-a integrat rapid în proiectele regimului, care urmăreau să protejeze și să „îmbunătățească” așa-numita rasă germană.

Experiența războiului

În 1940, Mengele a fost mobilizat în armata germană și ulterior s-a oferit voluntar pentru serviciul medical al Waffen-SS, ramura militară a organizației SS, o structură paramilitară nazistă implicată atât în operațiuni de luptă, cât și în crimele regimului.

A fost trimis pe frontul de est, unde a participat la lupte extrem de violente după invazia Uniunii Sovietice, pentru activitatea sa fiind decorat cu Crucea de Fier și promovat la gradul de Hauptsturmführer (echivalent aproximativ cu gradul de căpitan). În 1943 s-a întors în Germania după ce a fost rănit, iar la scurt timp a fost repartizat la Auschwitz, unul dintre cele mai mari complexe de lagăre naziste.

„Îngerul morții” de la Auschwitz

La 30 mai 1943, Mengele a ajuns la Auschwitz-Birkenau ca medic SS. Lagărul era atât un centru de muncă forțată, cât și un loc de exterminare pentru evreii deportați din întreaga Europă. Printre sarcinile medicilor SS se număra participarea la așa-numitele „selecții”, proceduri prin care prizonierii erau evaluați pentru a decide cine era considerat apt de muncă și cine urma să fie trimis direct la camerele de gazare. Mengele a devenit rapid cunoscut printre deținuți. Prezența sa frecventă pe rampa unde soseau trenurile cu deportați i-a adus reputația sinistră de „înger al morții”. Pentru prizonieri, apariția lui însemna adesea începutul unei noi triări, iar deciziile luate în câteva secunde puteau însemna viață sau moarte.

În același timp, Auschwitz oferea condițiile ideale pentru experimentele biomedicale ale unor cercetători germani. Lagărul aduna peste un milion de deportați proveniți din diverse grupuri etnice și sociale, ceea ce le permitea medicilor SS preocupați de experimente pe oameni să aibă acces la un număr uriaș de „subiecți”.

Experimentele

Josef Mengele a fost unul dintre numeroșii medici SS implicați în experimente pe prizonieri, printre cercetările efectuate în lagărele naziste aflându-se testele pentru sterilizare în masă, infectarea deliberată cu boli pentru a studia evoluția acestora, operațiile chirurgicale fără scop terapeutic sau autopsii realizate pe victime ucise special pentru cercetare.

Mengele era atras mai ales de genetică și de modul în care trăsăturile ereditare se transmit de la o generație la alta, iar în acest context gemenii au devenit centrali în cercetările sale, deoarece oamenii de știință ai epocii considerau că studiul lor poate oferi indicii importante despre rolul eredității în apariția anumitor caracteristici. La Auschwitz, unde ajungeau deportați din întreaga Europă, Mengele avea acces la sute de perechi de gemeni – majoritatea copii evrei sau romi – pe care i-a inclus în experimentele sale.

Experimentele includeau măsurători detaliate ale corpului, prelevări repetate de sânge și injecții cu substanțe necunoscute, proceduri care provocau adesea suferințe severe. În unele cazuri, gemenii erau uciși pentru ca medicii să poată compara organele în timpul autopsiei.

Interesul lui Mengele nu se limita însă la gemeni. El a studiat și prizonieri cu diverse anomalii fizice – persoane cu nanism, gigantism sau heterocromie, o afecțiune în care ochii au culori diferite. După examinare, mulți dintre acești oameni erau uciși, iar organele sau scheletele lor erau trimise către institute de cercetare din Germania.

Victimele

Majoritatea victimelor proveneau din două grupuri persecutate de ideologia nazistă: evrei și romi. În lagărul romilor de la Birkenau au fost închiși peste 20.000 de oameni, în 1944, aproape toți fiind uciși în camerele de gazare.

Copiii se numărau printre victimele frecvente ale experimentelor lui Mengele. Unii supraviețuitori își aminteau că medicul se purta uneori prietenos cu ei, aducându-le dulciuri înaintea unor proceduri medicale dureroase. Tocmai acest contrast dintre gesturile aparent binevoitoare și brutalitatea procedurilor a rămas adânc întipărit în memoria celor care au supraviețuit.

Fuga și viața în ascuns

În ianuarie 1945, când Armata Roșie se apropia de Auschwitz, Mengele a fugit împreună cu alți membri ai SS. După război, a fost capturat pentru scurt timp de armata americană, dar a fost eliberat deoarece nu fusese încă identificat ca suspect major de crime de război. În 1949 s-a refugiat în Argentina cu ajutorul familiei sale, în anii următori trăind sub identități false în Argentina, Paraguay și Brazilia. Deși a fost căutat de autorități din mai multe țări și de serviciile israeliene, a reușit să evite arestarea timp de decenii.

La 7 februarie 1979, Mengele a murit înecat în Brazilia, la vârsta de 67 de ani, după ce a suferit un accident vascular cerebral în timp ce înota. Abia în 1985, când rămășițele sale au fost exhumate și analizate de experți internaționali, identitatea lui a fost confirmată oficial. Testele ADN realizate ulterior au confirmat aceeași concluzie.

Josef Mengele nu a fost niciodată judecat pentru crimele sale. Totuși, numele lui a rămas unul dintre cele mai puternice simboluri ale modului în care știința poate deveni instrument al violenței atunci când este pusă în slujba unei ideologii care neagă umanitatea unor grupuri întregi.

Surse:

https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/josef-mengele

https://www.britannica.com/biography/Josef-Mengele

Vă mai recomandăm să citiți și:

Povestea submarinului nazist scufundat de greșeala propriului căpitan

Cum a fost creată logoterapia în lagărele de concentrare naziste. Viktor Frankl, psihiatrul care a descoperit că sensul vieții poate salva un om

Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști

Han van Meegeren și operele lui Vermeer. Maestrul falsificator care i-a păcălit pe naziști