Deși numele lui este sinonim cu nașterea literaturii occidentale, despre Homer știm surprinzător de puține lucruri certe. Iată 10 aspecte mai puțin cunoscute despre cel mai misterios poet al Antichității.
Majoritatea cercetătorilor moderni consideră că „Homer” ar fi putut fi mai degrabă o tradiție poetică sau un nume colectiv decât o singură persoană reală.
Se estimează că poemele au fost compuse în secolul al VIII-lea î.Hr. (aproximativ între 750 și 700 î.Hr.). Iliada și Odiseea au fost transmise pe cale orală timp de generații întregi și au fost probabil compuse, rafinate și îmbogățite de mai mulți aedi și rapsozi.
Sensul numelui „Homer” rămâne neclar. Unele interpretări antice îl legau de ideea de „ostatic”, iar altele de tradiția rapsozilor orbi care recitau epopei în Grecia antică. De aici s-a născut și legenda potrivit căreia poetul ar fi fost orb.
Smyrna (astăzi Izmir, Turcia), Chios, Colofon, Rhodos, Argos, Atena și Salamina – toate au revendicat titlul de „orașul lui Homer”. Cea mai puternică tradiție îl leagă de insula Chios și regiunea Ionia.
Mulți cred că Homer era orb deoarece în „Odiseea” apare un bard orb, Demodocus, care cântă cu mare talent la curtea regelui Alcinoos. Autorii antici au interpretat acest detaliu ca o auto-referință a poetului.
În secolul al VI-lea î.Hr. exista deja un grup numit Homerizii („descendenții lui Homer”) pe insula Chios. Aceștia recitau și păstrau poemele homerice, iar unii cercetători cred că erau o breaslă profesională de rapsozi, nu neapărat rude de sânge.
Potrivit unor surse antice, numele de naștere al poetului ar fi fost Melesigenes („născut pe râul Meles”), iar „Homer” ar fi fost un supranume primit mai târziu.
O legendă antică spune că Homer a murit de supărare pe insula Ios după ce nu a reușit să rezolve o ghicitoare pusă de niște pescari: „Ce am prins și ce am lăsat să scape?” (Răspunsul: păduchi).
Mulți specialiști observă diferențe de stil, vocabular și ton între cele două epopei. Iliada este mai războinică și tragică, în timp ce Odiseea are un aer mai aventuros și mai apropiat de un roman. Unii cred că Odiseea ar fi fost compusă cu câteva decenii mai târziu.
Homer (sau poeții homerici) a trăit într-o epocă în care poveștile și poemele erau transmise oral, prin recitare. Textele au fost puse în scris abia după apariția alfabetului grec fonetic, probabil în secolul al VIII-lea sau al VII-lea î.Hr.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, scriitorul britanic Samuel Butler, cunoscut mai ales pentru romanele sale satirice și pentru teoriile controversate despre autorii operelor antice, a susținut că „Odiseea” ar fi putut fi compusă de o femeie din Sicilia, invocând atenția deosebită acordată personajelor feminine și vieții domestice.
De aproape trei milenii, numele lui Homer continuă să provoace întrebări. Nu știm nici astăzi cu certitudine cine a fost autorul „Iliadei” și al „Odiseei” sau dacă a existat cu adevărat un singur poet în spatele acestor opere. Cu toate acestea, poveștile atribuite lui Homer au supraviețuit războaielor, imperiilor și schimbărilor de civilizație, influențând literatura, teatrul și cultura occidentală timp de aproape trei milenii.
Șapte orașe din lumea greacă antică susțineau că sunt locul de naștere al lui Homer.
Surse:
www.gutenberg.org/files/49324/49324-h/49324-h.htm
https://www.worldhistory.org/homer/
https://www.britannica.com/biography/Homer-Greek-poet
https://www.britishmuseum.org/blog/who-was-homer
10 lucruri despre corpul uman pe care știința nu le poate explica
Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie
20 de lucruri uimitoare despre creierul uman
Pielea umană poate „gusta” lucruri, iar oamenii de știință tocmai și-au dat seama de ce