Un telescop de buzunar cu raze X ar putea descifra chimia ascunsă a Lunii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou telescop cu raze X de dimensiuni reduse și greutate redusă le-ar putea oferi oamenilor de știință un instrument fără precedent: o hartă chimică completă a suprafeței lunare.

Folosind simulări detaliate, cercetătorii au demonstrat că un astfel de dispozitiv compact, plasat pe orbita satelitului nostru natural, poate identifica elementele-cheie de la sol, ajutând la deslușirea modului în care Luna s-a format și a evoluat.

O echipă de specialiști de la Universitatea Metropolitană din Tokyo a simulat o misiune satelitară completă pentru a testa noul detector. Modelele arată că un singur telescop ar putea cartografia cinci elemente chimice cruciale în aproximativ doi ani. Mai mult, utilizarea unei matrice de 25 de astfel de detectoare ar crește considerabil rezoluția imaginilor și ar reduce timpul de lucru.

Istoria geologică a Lunii ascunde încă multe necunoscute, în special pentru că cercetătorii nu dețin o hartă geochimică globală. Cum colectarea de mostre din fiecare regiune este imposibilă, astronomii se bazează pe teledetecție, mai exact pe imagistica de fluorescență cu raze X (XRF).

Prin această metodă, telescoapele captează razele X emise de elementele de pe Lună după ce acestea sunt lovite de radiația solară.

O fereastră uimitoare către geologia lunară

Misiunile anterioare (cum ar fi Apollo și Chandrayaan) au oferit doar hărți parțiale. Cartografierea globală este dificilă deoarece ferestrele de observație sunt limitate de intensitatea luminii solare, iar senzorii se degradează rapid în spațiu. Problema devine acută la polii Lunii, unde razele X solare ajung mult mai slabe, făcând semnalele greu de detectat.

Pentru a depăși aceste obstacole, echipa condusă de Airi Toida și prof. Yuichiro Ezoe a propus monitorizarea suprafeței lunare în timpul erupțiilor solare puternice, când Soarele oferă o iluminare intensă cu raze X.

Telescoapele tradiționale cu raze X sunt mult prea mari și grele pentru un astfel de plan. În schimb, dispozitivul conceput la Tokyo, creat inițial pentru studiul magnetosferei Terrei, cântărește mai puțin de 10 kilograme.

Un instrument fără precedent

În plus, detectorul a fost deja testat în condiții de radiații mult mai severe decât cele de pe orbita Lunii, garantându-i durabilitatea.

„Simulările noastre, bazate pe o medie de 300 de erupții solare pe an, arată că un singur telescop poate cartografia prezența oxigenului, fierului, magneziului, aluminiului și siliciului pe întreaga Lună în doi ani”, notează autorii în studiul publicat în Earth, Planets and Space.

Dacă se folosește matricea de 25 de telescoape, timpul necesar cartografierii celor 5 elemente scade la un singur an. În cazul unei misiuni de doi ani, acest sistem avansat ar putea adăuga pe hartă și sodiul, îmbunătățind totodată rezoluția detaliilor. Oricare dintre aceste scenarii va oferi o fereastră unică către geologia lunară, oferind piesa lipsă din puzzle-ul evoluției companionului nostru cosmic, scrie Sciencedaily.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum vrea NASA să învingă China în cursa spre Lună?

După ce au simulat 24 de milioane de rute Pământ-Lună, oamenii de știință au găsit-o pe cea mai bună

De ce vrea NASA să testeze focul pe Lună?

Oamenii de știință au descoperit unde s-ar fi putut ascunde apa pe Lună