Cum afectează abandonul repetat comportamentul animalelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un câine petrece luni de zile într-un adăpost, apoi ajunge într-o casă nouă. Începe să recunoască mirosurile, programul, vocea oamenilor, locul unde doarme și momentele în care primește afecțiune. Dar exact când începe să creadă că a găsit stabilitate, este urcat din nou în mașină și dus înapoi în boxa pe care o părăsise.

Pentru oameni, returnarea unui animal poate părea o decizie practică sau temporară. Pentru animal, experiența poate însemna pierderea bruscă a mediului și a rutinelor cu care începuse să se familiarizeze.

• Diversitatea plantelor ar putea explica de ce unele omizi sunt pretențioase în ceea ce privește hrana
• Ce se întâmplă atunci când o râmă înghite microplastice?

Cercetările din etologie și medicină veterinară arată că abandonul repetat este asociat cu niveluri crescute de stres și cu modificări comportamentale semnificative. Animalele nu interpretează situațiile ca oamenii și nu își explică rațional ce li se întâmplă, însă corpul și creierul lor înregistrează pierderea, nesiguranța și ruptura de atașament.

Ce se întâmplă în creierul unui animal returnat

Câinii sunt animale profund sociale, iar stabilitatea lor emoțională depinde mult de rutină și predictibilitate. Aceiași oameni, aceleași mirosuri și aceleași obiceiuri zilnice creează senzația de siguranță. Însă când toate dispar brusc, organismul intră într-o stare de alertă prelungită.

Mai multe studii realizate pe câini din adăposturi au observat niveluri ridicate de cortizol, hormon asociat stresului, mai ales în perioadele de tranziție și readaptare. Expunerea repetată la stres poate afecta somnul, digestia, sistemul imunitar și comportamentul social.

Mulți câini devin hipervigilenți, anxioși sau dezvoltă anxietate de separare. Alții reacționează invers: devin retrași, apatici și evită contactul uman.

Când stresul devine cronic

Psihologii și specialiștii în comportament animal folosesc termenul learned helplessness – „neputință învățată” – pentru situațiile în care un animal încetează să mai reacționeze după experiențe repetate pe care nu le poate controla.

În adăposturi, acest lucru poate arăta dramatic: câini care nu mai caută atenție, nu mai răspund la joacă, nu mai latră și stau ore întregi nemișcați. Din exterior, comportamentul poate fi confundat cu „liniștea” sau „cumințenia”, dar este vorba de fapt despre o stare apropiată de depresie.

Unele animale dezvoltă și comportamente compulsive, cum ar fi lingerea excesivă a labelor, mersul repetitiv în cerc sau rosul compulsiv al obiectelor din boxă.

Experiențele stresante lasă urme

Animalele nu au memorie narativă ca oamenii, însă au o memorie emoțională și asociativă foarte puternică. Mirosurile, sunetele sau anumite gesturi pot reactiva reacțiile de stres chiar și după mult timp.

În mediul organizațiilor de adopție este adesea folosită așa-numita regulă 3-3-3, un ghid orientativ care descrie etapele frecvente ale adaptării unui câine într-un nou cămin. Primele 3 zile sunt dominate de stres și hipervigilență, primele 3 săptămâni reprezintă perioada de acomodare, iar după aproximativ 3 luni apar atașamente stabile și comportamentul real al animalului.

Returnarea înainte ca acest proces să se stabilizeze poate accentua nesiguranța și dificultățile emoționale.

Pisicile reacționează diferit, dar efectele pot fi la fel de intense. Unele se ascund permanent, evită contactul sau dezvoltă probleme de comportament asociate stresului cronic.

De ce multe returnări ar putea fi prevenite

O mare parte dintre returnări apar din cauza așteptărilor nerealiste. Mulți adoptatori se așteaptă ca animalul să se adapteze imediat, să fie calm, afectuos și perfect integrat în noua casă după doar câteva zile.

Specialiștii recomandă o perioadă de acomodare fără presiune, consultarea unui medic veterinar și înțelegerea faptului că multe reacții dificile sunt răspunsuri normale la stres și schimbare.

Pentru un animal care a trecut deja prin abandon, stabilitatea poate juca un rol esențial în recuperarea și adaptarea sa.

Știați că?

Nivelul de cortizol al câinilor din adăposturi poate rămâne ridicat săptămâni întregi după schimbări majore de mediu.

Câinii pot asocia anumite mirosuri sau trasee cu experiențe negative și pot reacționa fiziologic la ele chiar și după mult timp.

Adaptarea completă la un nou cămin poate dura, în unele cazuri, câteva luni.

Surse:

https://www.aspca.org/pet-care/dog-care/common-dog-behavior-issues/separation-anxiety

https://vet.osu.edu/vmc/companion/our-services/behavioral-medicine

https://bestfriends.org/network/blog/data-analysis-reveals-reasons-owner-surrender

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8783015/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sângele uman ar putea conține o relicvă evolutivă mai veche decât animalele

S-ar putea ca toate animalele, plantele și ciupercile de pe Pământ să aibă un singur strămoș comun

Ce spun psihologii despre oamenii care rănesc animale

Ceva ciudat se întâmplă cu animalele care trăiesc în orașe, arată un studiu global