Populația lumii trece printr-o schimbare profundă. Trăim mai mult ca niciodată, iar ponderea persoanelor vârstnice pe planetă este în continuă creștere. Cu toate acestea, acești ani suplimentari nu sunt neapărat trăiți într-o stare bună de sănătate.
Cum interacționează această longevitate cu genetica și evoluția? Cum va modifica bătrânețea specia noastră? Și este oare declinul sănătății un preț inevitabil al îmbătrânirii?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, geneticienii evoluționiști Handan Melike Dönertaş și Linda Partridge au analizat seturi masive de date genetice moderne pentru a testa o teorie lansată la jumătatea secolului trecut: „umbra selecției”. Studiul lor a fost publicat în revista Nature Reviews Genetics.
Conceptul sugerează că filtrarea naturală operată de presiunile evolutive, mai exact clasica „supraviețuire a celui mai adaptat”, este ghidată aproape exclusiv de necesitatea unei specii de a se reproduce.
Odată ce noua generație a apărut și a fost crescută, starea de sănătate a organismului-părinte își pierde relevanța în termeni evolutivi, scrie ScienceAlert.
Acest fenomen afectează sănătatea la bătrânețe în două moduri fundamentale. Mutațiile dăunătoare care se manifestă târziu în viață nu sunt eliminate de evoluție, deoarece în acel stadiu indivizii au transmis deja genele urmașilor.
Al doilea mod ține de pleiotropia antagonistă. Genele care sunt extrem de utile în tinerețe (de exemplu, cele care sporesc fertilitatea în deceniile doi și trei de viață), dar devin distructive la bătrânețe (crescând riscul de cancer), sunt favorizate puternic de selecția naturală datorită beneficiului timpuriu.
„Perspectiva evoluționistă asupra îmbătrânirii nu este doar o curiozitate istorică”, explică Dönertaş, de la Institutul Fritz Lipmann din Germania. „Ea indică mecanisme vechi, conservate de-a lungul evoluției, a căror activitate continuă la vârste înaintate contribuie la bolile asociate îmbătrânirii.”
Analizând datele provenite de la sute de mii de indivizi, cercetătorii au confirmat că forța selecției naturale scade dramatic odată cu vârsta.
Totuși, studiul a mers mai departe, comparând biologia umană cu cea a unor specii remarcabil de longevive, precum șobolanul-cârtiță golaș. Trucurile biologice folosite de aceste animale pentru a fenta „umbra selecției” pot oferi indicii prețioase pentru medicina umană.
Practic, înțelegerea acestui ecran evolutiv ne ajută să reconfigurăm obiectivele gerontologiei. Miza nu mai este simpla prelungire a duratei de viață, ci diminuarea costurilor biologice tardive pe care selecția naturală le-a optimizat doar pentru prima parte a existenței.
Fundamental, îmbătrânim și murim deoarece celulele noastre se uzează. Însă Corelarea teoriei evoluționiste cu studiile genomice deschide calea către reprogramarea parțială a priorităților organismului. „Umbra selecției, cea care a permis îmbătrânirii să evolueze, ne oferă acum cadrul teoretic pentru a-i inversa consecințele și pentru a comprima perioada de boală de la sfârșitul vieții”, concluzionează autorii.
Un studiu desfășurat timp de 30 de ani arată ce tip de antrenament este asociat cu longevitatea
Cum să-ți testezi singur longevitatea? Iată 4 exerciții simple care ne arată vârsta reală!
Oamenii de știință s-au înșelat cu privire la rolul genelor în longevitatea noastră
Secretele îmbătrânirii, dezvăluite în cel mai amplu studiu privind longevitatea reptilelor