Fructul călugărului: dulceață fără zahăr, cu o istorie surprinzătoare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pare un produs perfect adaptat timpurilor actuale: extrem de dulce, fără aport caloric și fără efect asupra glicemiei. În jurul lui s-a construit rapid imaginea unui îndulcitor „curat”, compatibil cu preocupările moderne pentru sănătate. Și totuși, fructul călugărului nu este deloc o descoperire recentă. Povestea lui începe cu mult înainte de apariția nutriției moderne, a etichetelor bio și a dezbaterilor actuale despre zahăr. Provine din munții Chinei și poartă amprenta unei tradiții medicale vechi de secole. Cunoscut sub numele de luo han guo (Siraitia grosvenorii), fructul călugărului este cultivat în sudul Chinei, mai ales în provincia Guangxi. Denumirea sa vine de la călugării budiști care l-au cultivat și folosit încă din secolul al XIII-lea, atât ca remediu, cât și pentru îndulcirea ceaiurilor. Timp de sute de ani, a rămas un produs local, greu de conservat și transportat, aproape necunoscut în afara Asiei.

Din punct de vedere botanic, fructul arată modest: mic, rotund, cu o coajă verde-maroniu. Dulceața sa nu provine din zaharuri clasice, ci dintr-un grup de compuși naturali numiți mogrozide, prezenți în principal în pulpă. Acești compuși sunt de aproximativ 150–250 de ori mai dulci decât zaharoza, dar sunt procesați diferit de organism. Mai exact, ei nu sunt transformați în glucoză în același mod ca zahărul și nu furnizează energie semnificativă în sensul clasic al termenului, ceea ce explică aportul caloric practic neglijabil. Interesul modern pentru fructul călugărului a apărut abia în a doua jumătate a secolului XX, când cercetătorii chinezi au reușit să izoleze mogrozidele și să le analizeze structura chimică. Ulterior, industria alimentară occidentală a început să îl considere o alternativă promițătoare la zahăr și la îndulcitorii artificiali. Conform unor studii publicate în Journal of Agricultural and Food Chemistry, mogrozidele nu cresc nivelul glucozei din sânge și nu stimulează secreția de insulină, ceea ce le face atractive pentru persoanele cu diabet sau cu rezistență la insulină.

Popularitatea fructului călugărului este susținută și de profilul său antioxidant. Cercetări realizate de specialiștii de la Universitatea din Guangxi indică faptul că mogrozidele au proprietăți antiinflamatorii și antioxidante și sunt studiate pentru potențialul lor de a reduce stresul oxidativ. În medicina tradițională chineză, luo han guo era folosit pentru calmarea tusei, a răgușelii și a inflamațiilor gâtului, utilizări care au atras ulterior atenția cercetătorilor moderni.

Totuși, drumul fructului călugărului spre rafturile supermarketurilor nu a fost simplu. Fructul proaspăt este extrem de perisabil, iar gustul său natural are note ușor amărui dacă nu este procesat corect. De aceea, ceea ce consumăm astăzi sub formă de îndulcitor este, de regulă, un extract concentrat, adesea combinat cu eritritol pentru a-i oferi volum și o textură mai apropiată de zahăr.

Aici apare și una dintre confuziile frecvente. Puține produse disponibile pe piață conțin exclusiv extract de fruct al călugărului. Cele mai multe sunt amestecuri, iar proporția reală de mogrozide poate fi relativ mică. Din acest motiv, nutriționiștii recomandă citirea atentă a etichetelor, în special în cazul consumatorilor cu sensibilitate digestivă, deoarece eritritolul – un ingredient des folosit în aceste combinații – poate provoca disconfort gastrointestinal la unele persoane.

Din perspectiva siguranței alimentare, fructul călugărului este considerat sigur pentru consum. Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) l-a clasificat drept generally recognized as safe (GRAS), adică „recunoscut în general ca fiind sigur”. Până în prezent, nu există dovezi solide care să indice efecte adverse majore. Spre deosebire de alți îndulcitori intensivi, nu au fost identificate până acum efecte negative clare asupra microbiomului intestinal, deși cercetările în acest domeniu sunt încă în curs.

În comparație cu alte alternative populare, fructul călugărului ocupă o poziție aparte. Comparativ cu stevia, de obicei nu lasă acel gust metalic persistent pe care mulți consumatori îl percep ca neplăcut. Comparativ cu îndulcitorii artificiali, beneficiază de o origine vegetală și de o istorie îndelungată de utilizare tradițională. Principalul dezavantaj rămâne însă prețul: cultivarea este limitată geografic, procesarea este complexă, iar cererea globală în creștere face ca produsele pe bază de luo han guo să fie mai scumpe decât zahărul sau îndulcitorii convenționali.

Surse:

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0889157525012608

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19309129/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5452214/

https://www.healthline.com/nutrition/monk-fruit-sweetener

Vă mai recomandăm să citiți și:

National Railway Museum: trei secole de istorie pe șine. Cum a devenit York centrul lumii feroviare?

Momente cheie din istorie: Ianuarie, luna care a schimbat lumea de mai multe ori

NASA a efectuat prima evacuare medicală din istorie de pe Stația Spațială Internațională

Povestea lui Vasa, probabil cea mai ghinionistă navă din istorie