Mary Whiton Calkins, pionieră a psihologiei și a luptei pentru drepturile femeilor în știință

Mary Whiton Calkins (1863 – 1930) a fost o voce puternică într-o epocă în care femeile rareori puteau să studieze ori să fie recunoscute în mediul academic. Crescută într-o familie care i-a încurajat curiozitatea și studiul, Calkins și-a urmat pasiunea pentru psihologie și filozofie, chiar dacă sistemul universitar american îi refuza oficial accesul la diplomele de doctorat.

În ciuda acestor obstacole, Calkins a dezvoltat teorii inovatoare și a condus cercetări care au schimbat felul în care oamenii înțeleg memoria, conștiința și personalitatea.

• Philippe Pinel: unul dintre părinții psihiatriei moderne și promotor al empatiei în medicină
• De ce ne enervează unii oameni, din perspectiva lui Carl Jung

Viața ei este povestea unei femei care a combinat inteligența cu perseverența, dovedind că limitele impuse de societate pot fi depășite prin determinare și creativitate.

O minte precoce și pasiunea pentru învățare

Mary Whiton Calkins s-a născut la 30 martie 1863, în Hartford, Connecticut. Crescând într-o familie care aprecia educația, Mary și-a descoperit de timpuriu pasiunea pentru cunoaștere și reflecție intelectuală. După ce a absolvit seminarul de fete din Wellesley, una dintre puținele instituții care permiteau femeilor să studieze, și-a continuat studiile la universități prestigioase, printre care Harvard și Radcliffe College.

În ciuda talentului evident, Calkins s-a confruntat constant cu bariere instituționale. La Harvard, de exemplu, i s-a permis să urmeze cursurile și să participe la seminarii, dar universitatea refuza să îi acorde oficial un doctorat, deoarece era femeie. Această nedreptate nu a împiedicat-o să își dezvolte ideile și să contribuie semnificativ la psihologie.

Psihologia și metoda personalistă

Calkins este cel mai bine cunoscută pentru dezvoltarea „psihologiei personalității”, o abordare care pune accent pe studiul conștiinței și al experienței individuale. Într-o perioadă în care psihologia experimentală se concentra adesea pe animale sau pe măsurători obiective, Mary a insistat asupra importanței studiului direct al experienței subiective umane.

Una dintre realizările sale cele mai notabile este dezvoltarea metodei de învățare prin asocieri pereche („paired-association method”), folosită pentru a studia memoria. În cadrul acestei metode, participanților li se prezentau perechi de cuvinte, iar mai târziu li se cerea să își amintească un cuvânt din fiecare pereche atunci când li se arăta celălalt. Această metodă a oferit cercetătorilor o modalitate sistematică de a investiga procesele de memorare și a devenit o tehnică fundamentală în psihologia cognitivă modernă.

Mary Whiton Calkins a făcut istorie în psihologie și filozofie: în 1905, a devenit prima femeie aleasă președintă a American Psychological Association (APA), iar patru ani mai târziu, în 1909, a fost aleasă președintă a American Philosophical Association, realizări extraordinare pentru o femeie în epoca ei. Cu toate acestea, recunoașterea oficială a meritelor sale a fost limitată. Harvard i-a refuzat doctoratul, iar multe reviste și conferințe științifice erau mai reticente în a-i publica sau a-i accepta lucrările. În ciuda acestor obstacole, Calkins a continuat să scrie, să predea și să cerceteze, devenind un model pentru generațiile viitoare de femei în știință.

Filosofie și psihologie: legătura cu William James, părintele psihlogiei americane

Mary Whiton Calkins a lucrat îndeaproape cu William James, unul dintre cei mai influenți psihologi și filosofi americani ai timpului său. James i-a apreciat rigurozitatea intelectuală și a încurajat-o să dezvolte propria școală de gândire. Influența lui James se regăsește în abordarea lui Calkins, care combină observarea atentă a experienței conștiente cu analiza filosofică, punând în centrul psihologiei studiul ființei umane ca persoană integră.

Mary Whiton Calkins, care a murit la 26 februarie 1930, în urma unor probleme de sănătate cauzate de suprasolicitare și stres, la vârsta de 67 de ani, a fost nu doar o inovatoare în psihologie, ci și o luptătoare pentru egalitatea de șanse. Munca ei a demonstrat că femeile pot contribui semnificativ la știință și că meritul academic nu trebuie măsurat în funcție de gen.

Astăzi, metodele ei de studiu al memoriei sunt încă folosite în laboratoare din întreaga lume, iar filosofia personalistă continuă să influențeze psihologi și filosofi care studiază conștiința și identitatea.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Mary-Whiton-Calkins

https://www.apa.org/about/governance/president/bio-mary-whiton-calkins

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce femeile sforăie mai puțin decât bărbații

Cum femeile din secolul XVII își riscau viața pentru frumusețe. Secretele machiajului din Epoca de Aur a Spaniei

Femeile și relațiile abuzive: frică, dependență și speranța că lucrurile se schimbă

8 mituri despre Roma Antică. Vomitorium, statuile albe și femeile limitate la pragul casei