Povestea tăbliţelor de la Tărtăria începe în anul 1961. Atunci, profesorul Nicolae Vlasa a descoperit într-un bordei trei plăci de lut care aveau înscrise mai multe semne necunoscute. Datate cu 5.500 de ani înaintea erei noastre, tăbliţele au stârnit dezbateri aprinse între specialişti şi nu sunt puţini cei care susţin că aceasta ar fi cea mai veche scriere din lume. Multe dintre semnele de la Tărtăria se regăsesc în alfabetul fenician, etrusc sau în cel grec.
Două sunt găurite şi sunt acoperite cu semne, iar a treia foloseşte o modalitate de scris pur pictografică, respectiv reprezentarea stilizată a unui animal (capră), un simbol vegetal şi un altul neclar. Cea de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărţite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată.
Subiectul tăbliţelor de la Tărtăria are o frecvenţă mult mai mare de citare în articolele ştiinţifice şi arheologie în raport cu alte artefacte. Majoritatea citărilor vizează faptul că reprezintă la cel mai vechi scris din lume.
Dacă vârsta estimată, cea de 5500 î.Hr. s-ar dovedi în final a fi reală, iar semnele se dovedesc a fi scris, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din lume. Celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume şi anume, scrierile egipteană, Harappa şi cea sumeriană, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Potrivit specialiştilor, obstacolul insurmontabil este reprezentat de faptul că nu se poate folosi metoda cu carbon radioactive pentru a determina vârsta acestora.
Alţii afirmă că datarea cu carbon14 nu mai poate fi realizată pentru că ar fi fost arse într-un cuptor după descoperire, pentru a fi conservate. Cele 3 tăbliţe de la Tărtăria au fost, totuşi, datate indirect. S-au făcut analize pe alte obiecte (oase) găsite împreună cu acestea în groapa rituală, rezultând cu aproximaţie anul 5300-5500 î.Hr. Prin urmare, vechimea obiectelor din groapa respectivă ar fi de peste 7000 de ani.