Bătălia de pe râul Somme şi efectele sale devastatoare asupra soldaţilor. Peste 19.000 de oameni au murit

Bătălia de pe Somme a fost prima în care au luptat mai mulţi voluntari civili decât soldaţi profesionişti. Acest grup de bărbaţi patriotici a fost cunoscut sub denumirea de batalionul ,,Pals” (,,Amicii”), termen alocat de către lordul Derby, unul dintre cei care le-a observat prima acţiune majoră din timpul primei ofensive de pe râul Somme.

Întâmplările de pe Somme au avut un impact puternic asupra celor care au supravieţuit. De atunci, tulburările psihologice au fost considerate o ramură a medicinei tradiţionale.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

În timpul primului Război Mondial, nivelul tulburărilor psihiatrice a fost în legătură cu nivelul rănilor fizice. Afecţiunea specifică Primului Război Mondial a fost denumită de căpitanul Charles Myers, în 1915, ,,psihoză traumatică”. Termenul era utilizat pentru a descrie nenumăratele manifestări care afectau bărbaţii în timpul războiului, de exemplu crizele, tremuratul sau coşmarurile. Psihoza traumatică avea nenumărate cauze şi efecta asupra uni număr mare de martori al ororilor din timpul războiului.

Termenul a fost utilizat doar pentru experienţele trăite de soldaţii din Primul Război Mondial. În zilele noastre, multe simptome asociate psihozei traumatice ar fi inexplicabile din punct de vedere medical. Între 1915 şi 1916 mulţi soldaţi au fost achitaţi de serviciul militar, deoarece medicii nu ştiau cum să-i trateze  Afecţiunea a provocat în Marea Britanie o criză a forţei de muncă.  Astfel, britanicii trebuiau să găsească un mod de a-şi păstra acelaşi număr de soldaţi.

Soluţia a fost psihiatria preventivă, prima dată fiind implementată de francezi. Era o metodă de combatere a stresului, pentru a preveni bolile psihice pe termen lung. Camerele de tratare erau aşezate în apropierea taberelor de luptă, permiţând tratarea imediată, pentru a avea mai multe şanse de recuperare. În acel moment, s-a declarat că peste 70 de soldaţi şi-au revenit în decursul a două săptămâni, prin utilizarea metodei. Cercetătorii au demonstrat că statisticile de atunci sunt greşite.

Psihoza traumatică din zilele noastre

Deşi în zilele noastre conflictele nu sunt atât de numeroase, precum cele din timpul Primului Război Mondial, există asemănări între psihoza traumatică şi leziunile cerebrale ale soldaţilor care au participat la conflictele din Irak şi Afghanistan. Asemănările se bazează pe expunearea directă la forţa suflului explozibililor.

Gary Joynson, fost militar în cadrul armatei britanice, a descris modul în care sunt îndurate astfel de explozii. ,,Şocul te loveşte atât de repede, încât, după impact, îţi simţi tot corpul ca şi cum ai fi sărit pe burtă într-o piscină de un centimetru”.

Valurile de la explozii expun corpul la a cantitate imensă de energie cinetică. În momentul în  care  atinge capul, această energie provoacă leziuni la nivelul creierului. Rănile apar în zonele craniene în care ţesutul se intersectează, iar funcţiile realizate de aceste zone sunt degradate în urma expunerii la suflul exploziei.

Sursa: IFL Science

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: