Un dezastru maritim a dus la apariţia faimoasei sintagme ”femeile şi copiii primii”

HMS Birkenhead a fost lansată la apă pe 30 decembrie 1845 de către Marchizul din Westminster. Iniţial, nava trebuia să fie o fregată pe aburi, însă din cauza unor motive tehnice a fost transformată într-o navă de război. Conform VintageNews, Birkenhead  era una dintre cele mai rapide şi mai confortabile nave de transportare a trupelor din acea perioadă. 

Din nefericire, cursa către Cape a navei avea să fie şi ultima. Nava britanică a plecat din Simonstown pe 25 februarie 1852, cu aproximativ 640 de pasageri la bord, scopul final fiind atingerea unei viteze record. Astfel, căpitanul Robert Salmond a luat decizia ca nava să navigheze de-a lungul coastei Africii de Sud. Nava naviga cu o viteză de 15,7 km/h şi urma linia coastei la o distanţă de 4,8 km de ţărm. În jurul orei 2 dimineaţa, căpitanul a raportat că nava se afla la o distanţă de 22 de metri adâncime, iar înainte de a raporta din nou nivelul adâncimii, nava s-a lovit de o stâncă. Deşi roca era vizibilă atunci când marea era agitată, în momentele de linişte, precum cele în care HMS Birkenhead naviga, aceasta nu era vizibilă. 

• Cum au ajuns pădurarii să arunce fazanii în bătaia puștii lui Nicolae Ceaușescu
• O zgârietură antică ar putea fi unul dintre cele mai vechi simboluri gravate în stâncă

Căpitanul a dat ordine de ancorare, nava a început să se îndepărteze de stâncă, iar apa început să pătrundă în interiorul acesteia. O altă coliziune a dus la dfistrugerea pereţilor navei, iar apa a inundat toate compartimentele navei. În momentul iniţial al dezastrului, o parte dintre soldaţi s-au înnecat. Soldaţii rămaşi s-au adunat pe punte şi au aşteptat ordine de la ofiţeri. Un grup de 60 de persoane a fost trimis la pompe, iar ceilalţi au fost însărcinaţi să se ocupe de bărcile de salvare. La bord, în aceea zi, se aflau atât femei, cât şi copii. Una dintre băricle de salvare s-a umplut imdiat cu apă, iar alte două erau nefolositoare din cauza mentenanţei inadecvate. Pasagerii rămaşi trebuiau astfel să utilizeze doar trei bărci de salvare cu o capacitate de 150 de persoane. 

Cu câteva minute înainte de scufundarea totală a vasului, căpitanul a strigat ”toţi cei care pot să înoate să sară de pe vas şi să înoate către bărcile de salvare”. Colonelul Seton însă nu a fost de acord, ştia că aceştia s-ar fi îngesuit pe bărci şi le-ar fi scufundat. Acesta a strigat apoi ”femeile şi copiii primii”, ceea ce însermna că aceştia din urmă trebuiau urcaţi cu prioritate în bărcile de salvare. Seton a ordonat apoi trupelor să rămână la bord şi majoritatea au urmat ordinele. Aceştia au rămas la bordul navei pentru încă 20 de minute, unii dintre ei au încercat să înoate până la mal pe o distanţă parcursă în 12 ore, însă majoritatea s-au înecat. 

Teribilul dezastru reprezintă primul moment în care în timpul unei evacuări maritime a fost utilizată sintagma ”femeile şi copiii primii”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: