”Poarta către Iad” în care romanii îşi ucideau victimele este la fel de periculoasă şi în prezent

Având o vechime de 2.200 de ani, peştera a fost redescoperită de arheologii din cadrul Universităţii din Salento în urmă cu şapte ani. Conform Science Alert, peştera este localizată în oraşul Hierapolis din străvechiul Frigia, Turcia de astăzi, şi era utilizată pentru sacrificarea animalelor pentru zeul lumii de apoi. 

Atunci când taurii erau aduşi în arenă de către preoţi, publicul putea fi martor la momentul în care fumul ce venea din poartă omora animalul. ”Acest spaţiu este plin de vapori extrem de denşi. Orice animal ce pătrunde în interior moare instant,” scria istoricul grec Strato (64 î.Hr. – 24 d. Hr.). Însă un fenomen a alertat specialiştii ce au făcut descoperirea. O mulţime de păsări ce zburau în apropierea peşterii se sufocau, astfel că la sute de ani peştera este la fel de mortală. 

• Descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann: adevăr și legendă în arheologie
• Test de cultură generală. Cât cântăresc statuile de pe Insula Paștelui?

Principala problemă este activitatea seismică din subteran, conform vulcanologului Hardy Pfanz din cadrul Universităţii din Duisburg-Essen, Germania. O fisură aflată în adâncimea peşterii emite cantităţi uriaşe de dioxid de carbon vulcanic. 

Specialiştii au măsurat nivelul de dioxid de carbon din arena conectată cu peştera şi au descoperit că gazul, mai greu decât aerul, a format un ”lac” care are 40 de centimetri deasupra podelei din arenă.

Echipa notează că peştera a reprezentat în trecut un element turistic important, oamenii plătind pentru a cumpăra şi arunca animale în peşteră. În timp ce taurii se prăbuşeau în câteva minute din cauza fumului dens, preoţii reuşeau să supravieţuiască ritualului. Însă, cercetătorii susţin că probabil preoţii erau conştienţi de proprietăţile fumului şi îşi ţineau respiraţia pe o anumită perioadă a procesiunii. 

Vă recomandăm să citiţi şi urnătoarele articole: