O îndeletnicire antică a trebuit să fie redescoperită pentru a salva bisericile de lemn ale Norvegiei

Atunci când intri în una dintre bisericile de lemn ale Scandinaviei este ca și cum ai păși în trecut. Fiecare colțișor este ornat cu sculpturi elaborate, acestea fiind simbolice pentru arhitectura unică a bisericilor medievale.

Încă din secolul al XI-lea, meșterii au început să construiască aceste biserici în toată regiunea. În timp ce mare parte din Europa construia catedrale masive din piatră, scandinavii cunoșteau cel mai bine lemnul. Deși fiecare locaș de cult era unic, toate aveau doage sau stâlpi din lemn uniți cu scânduri verticale printr-o metodă care implica șanțuri.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Arheologii cred că existau cândva aproape 2.000 de biserici de lemn sau stavkirker. Astăzi, mai puțin de 30 astfel de biserici mai există, majoritatea fiind găsite acum în vestul Norvegiei. Pe măsură ce numărul bisericilor a scăzut, la fel s-a întâmplat și cu vastele cunoștințe despre tehnologia antică și complexă prin care erau întreținute aceste biserici. Pentru a păstra bisericile, cercetătorii și conservatorii au fost nevoiți să reconstruiască un meșteșug demult pierdut prin interviuri, documente redescoperite și spectrometre care pot dezvălui compoziția chimică a sistemului de protecție împotriva intemperiilor folosit în construirea bisericilor.

Printre cele mai vechi tratamente cunoscute în Norvegia și țările nordice

La fel cum au făcut cu navele care i-au transportat până în Africa și America de Nord, meșterii nordici și-au învelit bisericile din lemn cu gudron pentru a sigila și proteja lemnul împotriva apelor reci, soarelui arzător al verii și precipitațiile tipice Scandinaviei. Lichidul special, produs din rășină de pin, necesita zile întregi de preparare într-o movilă masivă de turbă și lemn. Ole Jørgen Schreiner, un expert în gudronul tradițional, a explicat că era un „proiect complex și laborios” să creezi o astfel de movilă.

„Construirea cu gudron de pin este printre cele mai vechi tratamente cunoscute în Norvegia și țările nordice. Însă, cunoștințele nu au fost pe deplin transmise de-a lungul generațiilor. Unele detalii au rămas cunoscute doar de meșterii bărcilor tradiționale de lemn”, a spus Inger Marie Egenberg, director al departamentului de arheologie la Universitatea din Stavanger, citată de Atlas Obscura.

Arheologii au trebuit să învețe o îndeletnicire antică

Reconstruirea modului în care gudronul pentru bisericile tradiționale era produs și aplicat este crucială pentru supraviețuirea bisericilor din Norvegia. Legile patrimoniului cultural al națiunii impun ca toate clădirile istorice să fie menținute și reparate prin materiale și metode tradiționale. Asta înseamnă că nu sunt permise substanțe protectoare moderne pentru lemn. Însă, atunci când Egenberg și-a început cercetările privind producția de gudron tradițional în anii 1990, cercetătoarea a descoperit că gudronul nu era un protector foarte bun și că trebuia reaplicat în fiecare an.

„Bisericile de lemn și-ar pierde autenticitatea și mirosul de fum”

Egenberg a analizat zeci de manuscrise ale Bisericii din secolele XVII și XVIII în speranța că va găsi indicii despre procesul de producere a gudronului. Apoi, Egenberg a început teste în laborator și a trebuit să învețe o îndeletnicire antică.

„Știm că, din punct de vedere tehnic, materialele moderne sunt superioare. Însă, bisericile de lemn și-ar pierde autenticitatea și mirosul de fum. Asta înseamnă, de fapt, conservarea. Păstrarea materialului cultural și a informației istorice”, a adăugat Egenberg.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Norvegia va avea primul tunel pentru vapoare din lume

Gheața topită a dezvăluit un tezaur spectaculos de artefacte antice de vânătoare în Norvegia

Primul templu păgân, vechi de 1.200 de ani și dedicat lui Thor și Odin, descoperit în Norvegia

Zaruri antice de pe vremea romanilor au fost descoperite într-un vechi crematoriu din Norvegia