Cruciadele. Care a fost scopul lor și ce moștenire au lăsat în lume?

Cruciadele au fost expediții militare care au început la sfârșitul secolului XI și care au fost organizate de creștinii din Europa de Vest ca reacție la expansiunea și războaiele musulmane.

Obiectivele cruciadelor a fost să țină în frâu răspândirea islamului, reluarea controlului asupra Țării Sfinte în estul Mediteranei, cucerirea regiunilor păgâne și recucerirea fostelor teritorii creștine. Cruciadele au fost considerate de mulți ca un mijloc de mântuire și ispășire a păcatelor.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Au avut loc cel puțin opt cruciade. Cruciada I a durat între 1096 și 1099. Cruciada a II-a a început în 1147 și s-a sfârșit în 1149. A treia Cruciadă a început în 1189 și s-a sfârșit în 1192. Cruciada a IV-a a început în 1202 și s-a încheiat în 1204. A cincea Cruciadă a durat între 1217 și 1221. Cruciada a VI-a a avut loc între 1228 și 1229. Cruciada a VII-a a început în 1248 și s-a încheiat în 1254, iar Cruciada a VIII-a a avut loc în 1270.

Au mai existat și alte cruciade mai mici împotriva sectelor creștine disidente din Europa, inclusiv Cruciada Albigensiană (1209–29). Așa-numita Cruciadă a țăranilor a avut loc ca reacție la Cruciada I inițiată de Papa Urban al II-lea, iar Cruciada copiilor a avut loc în 1212.

Cruciadele au fost considerate de mulți o cale de mântuire și ispășire a păcatelor

Cruciadele au fost organizate de creștinii din Europa de Vest după secole de războaie și expansiune musulmană. Obiectivele principale ale cruciadelor au fost oprirea expansiunii statelor musulmane, revendicarea Țării Sfinte din Orientul Mijlociu și recucerirea teritoriilor care au fost în trecut creștine. Mulți participanți au mai crezut că aceste cruciade au fost o cale de mântuire și ispășire a păcatelor.

Prima Cruciadă a fost condusă de Raimond al IV-lea de Toulouse, Godefroy de Bouillon, Hugh de Vermandoi, Boemund de Taranto și Robert al II-lea de Flandra, iar Cruciada țăranilor a fost condusă de Petre Sihastrul. A doua cruciadă a fost condusă de regele Ludovic al VII-lea al Franței și împăratul Conrad al III-lea al Germaniei. Printre liderii celei de-a treia cruciade s-au numărat Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, Filip al II-lea al Franței și în special Richard Inimă de Leu al Angliei.

Cine au fost conducătorii Cruciadelor?

Diferiți nobili francezi au răspuns apelului Papei Inocențiu al III-lea pentru a patra Cruciadă. Soldații celei de-a cincea Cruciade l-au urmat pe Andrei al II-lea al Ungariei și contele francez Ioan de Brienne, rege titular al Ierusalimului. Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a condus a șasea Cruciadă. Regele Ludovic al IX-lea al Franței a condus ultimele două cruciade.

Prima cruciadă, inițiată ca răspuns la o cerere de ajutor din partea împăratului bizantin Alexius Comnenus, a avut un succes incredibil. Cruciații au cucerit Niceea (în Turcia) și Antiohia. Apoi, aceștia au continuat să cucerească Ierusalim și au pus bazele unui șir de state conduse de cruciați. Cu toate acestea, după ce liderul musulman Zangi a capturat una dintre acestea, a doua Cruciadă, inițiată ca reacție, a fost înfrântă la Dorylaeum (lângă Niceea) și nu a reușit să cucerească Damascul. A treia Cruciadă, inițiată după ce sultanul Saladin a cucerit statul cruciat Ierusalim, a rezultat la cucerirea Ciprului și la asediul de succes al Acrei (acum în Israel), iar forțele lui Richard I le-au învins pe cele ale lui Saladin la bătălia de la Arsuf și la Jaffa. Richard a semnat un tratat de pace cu Saladin, permițând creștinilor accesul la Ierusalim.

Sfârșitul dominației cruciaților în Orientul Mijlociu

A patra Cruciadă, în loc să atace Egiptul, centrul puterii musulmane de la acea vreme, a prădat Constantinopol. Niciuna dintre următoarele cruciade nu a avut succes. Capturarea Acrei în 1291 de către sultanul Mamluk al-Ashraf Khalil a marcat sfârșitul dominației cruciaților în Orientul Mijlociu, potrivit Britannica.

Cruciadele au încetinit avansul puterii islamice și ar fi putut împiedica suzeranitatea musulmană în Europa de Vest. Statele cruciate au extins comerțul cu lumea musulmană, astfel aducând noi arome și alimente în Europa. Cruciadele au avut un impact și asupra dezvoltării literaturii istorice din Occident, aducând numeroase cronici și relatări ale martorilor. Cu toate acestea, Constantinopolul nu a mai revenit niciodată la gloria sa de altă dată, după ce a fost prădat de Cruciada a IV-a. Totodată, schisma dintre creștinismul oriental și cel romano-catolic a fost pe deplin înrădăcinată. Lumea islamică i-a văzut pe cruciați ca pe niște invadatori nemiloși, ceea ce a contribuit la generarea neîncrederii și resentimentelor față de lumea creștină.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Moștenirea cruciadelor salvează un oraș israelian de la a fi înghițit de deșert

Locul unei bătălii purtate de Richard Inimă-de-Leu în cea de a treia cruciadă a fost descoperit

Ziua în care Orientul şi Occidentul s-au despărţit pentru totodeauna din punct de vedere religios

Analize genetice asupra unor schelete din secolele XI-XIII oferă noi detalii despre soldaţii cruciaţi