Arheologii au elucidat misterul unei „alei de bowling” construită sub o mănăstire

Ruinele spectaculoase ale Abației Fântânilor (Fountains Abbey) din Yorkshire, Anglia au fost un centru industrial important în perioada sa de glorie din vremurile medievale, arată noi cercetări.

Arheologii au descoperit că misterioasa „alee de bowling” din subteranul structurii era, de fapt, o tăbăcărie medievală, acolo unde călugării și laicii procesau piei de animale, un centru major de profit care ar fi angajat sute de oameni.

• Cuceritorul lumilor uitate: Mircea Eliade și bătălia pentru sens în inima omului modern
• Semne de viață străveche, găsite într-un loc în care nimeni nu se aștepta

„Asta schimbă percepția despre acest sit. Deși ruinele abației sunt spectaculoase, aceasta este o zonă care era foarte concentrată pe industrie, era destul de zgomotoasă și urât mirositoare”, a explicat arheologul Chris Gaffney de la Universitatea din Bradford, Anglia.

Gaffney și colegii său au explorat ruinele abației încă din 2014, deseori folosindu-le pentru a instrui studenți la arheologi cu ajutorul tehnicilor non-invazive.

Așa-zisa „alee de bowling” a fost descoperită în urmă cu câțiva ani

Așa-zisa „alee de bowling” a fost descoperită în urmă cu câțiva ani. Acum, cercetările recente au stabilit că tăbăcăria includea două clădiri din piatră, una cu o lungime de cel puțin 30 metri și care cuprindea numeroase structuri. Clădirile au fost construite de-a lungul râului Skell, care mai curge și acum prin acest loc, fapt ce ar fi oferit apa necesară pentru tăbăcărie.

Abația a fost fondată în 1132 e.n. de către 13 călugări benedictini după ce aceștia au fost expulzați dintr-o abație din orașul York în urma unei revolte care a izbucnit acolo. Călugării s-au alăturat unui alt ordin de călugări în următorul an, iar după aceea s-a format una dintre cele mai bogate mănăstiri din Anglia.

Documentele arată că în jur de 60 de călugări locuiau aici în 1170, precum și 200 de laici, deseori fierari, pietrari și tăbăcari, meșteri esențiali pentru economia abației, scrie Live Science.

Abația a funcționat timp de peste 400 de ani, perioadă în care a acumulat numeroase proprietăți, cum ar fi ferme pentru ovine și bovine.

Cum era folosită pielea de la tăbăcăria medievală?

Însă, în 1559, Coroana Angliei a confiscate abația și toate proprietățile în timpul disoluției mânăstirilor ordonată de regele Henric al VIII-lea, un efort de succes care a înfrânt puterea economică a Bisericii Catolice în Anglia. După aceea, terenurile au fost vândute prietenilor regilor.

Călugării au fost alungați, iar clădirea abației, o adevărată minune arhitecturală, a fost folosită pentru materiale de construcție. Gaffney a mai explicat că prietenii regelui nu au fost interesați să mențină tăbăcăria în funcțiune, iar noi cercetări arată că aceasta a fost în cele din urmă incendiată.

Pielea de la tăbăcăria medievală ar fi fost folosită pentru îmbrăcăminte, mobilier, broșare și pergamentele pe care scribii monastici le foloseau pentru a copia texte religioase. „O foloseau la tot. În acea perioadă, nicio părticică din animal nu era irosită. Trebuia să fie folosită într-un fel sau altul”, a precizat Gaffney.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O canoe remarcabilă de pe vremea mayașilor, în stare intactă, descoperită de arheologi

Arheologii din Arabia Saudită au excavat regate uitate

„Încăperea sclavilor”, descoperită de arheologi în orașul antic Pompeii. Ce arată cu adevărat

Fețe umane și stâlpi cu forme falice, descoperite la un sit arheologic vechi de 11.000 de ani din Turcia