Indicii despre evoluția scrisului, dezvăluite cu ajutorul unui sistem de scriere rar și izolat

O scriere rară dintr-o limbă din Liberia a oferit câteva noi perspective asupra modului în care evoluează limbile scrise.

„Scrierea Vai din Liberia a fost creată de la zero în jurul anului 1834 de opt bărbați complet analfabeți care au scris cu cerneală făcută din fructe de pădure zdrobite”, spune antropologul lingvistic Piers Kelly (de la Universitatea din New England, Australia), citat de Science Alert.

• Drumul spre conflict: Serbia și anexarea Bosniei și Herțegovinei
• În urmă cu 206 de ani s-a născut Alexandru Ioan Cuza. Conspiraţia din spatele abdicării sale

„Din cauza izolării sale și a modului în care a continuat să se dezvolte până în prezent, ne-am gândit că ar putea dezvăluie ceva important despre modul în care evoluează scrisul pe perioade scurte de timp”, a adăugat Kelly.

O scriere rară care se dezvoltă în prezent

S-ar putea să considerăm cu toții cuvântul scris de la sine înțeles în zilele noastre, însă cercetătorii încă nu știu exact cum a ajuns această tehnologie umană timpurie să devină necesitatea omniprezentă care este astăzi.

Din câte știm până acum, invenția scrisului a avut loc în urmă cu aproximativ 5.000 de ani în Orientul Mijlociu, scrisul fiind mai apoi reinventat iar și iar. Noi sisteme de scriere sunt create și astăzi în locuri precum Nigeria și Senegal.

Chiar și cele mai vechi sisteme de scriere ar fi fost create de grupuri mici de oameni într-o singură generație, la fel ca scriptul Vai. Cu toate acestea, pe măsură ce s-au transmis de-a lungul generațiilor, echipa sugerează că aceste sisteme au devenit tot mai simplificate.

Literele tind să fie simplificate de-a lungul timpului

„Există o ipoteză celebră că literele evoluează de la imagini la semne abstracte”, spune Kelly.

De exemplu, „capul cunoscutului bou din hieroglifele egiptene s-a transformat în fenician [aleph] și în cele din urmă în litera romană A”, explică echipa în lucrarea ei.

„Dar există și o mulțime de forme abstracte de litere în scrierea timpurie. Am teoretizat, în schimb, că semnele vor începe ca fiind relativ complexe și apoi vor deveni mai simple în noile generații de scriitori și cititori”, notează Kelly.

Alfabetul Vai are 200 de semne

Cei opt creatori ai sistemului de scriere Vai și-au propus să creeze simboluri pentru fiecare silabă a limbii lor, inspirate dintr-un vis. Simbolurile alese de ei reprezentau lucruri fizice precum o femeie însărcinată, apă și gloanțe, precum și embleme tradiționale mai abstracte.

Apoi a fost predat informal de către un profesor alfabetizat, care transmitea cunoștințele lor despre scris unui student ucenic (cu 200 de litere individuale care trebuie să fi fost foarte greu de reținut). Această practică este folosită și astăzi pentru a preda limbajul scris, care este acum folosit chiar și pentru a comunica mesaje de sănătate pandemice.

Kelly și colegii de la Institutul Max Planck au analizat alfabetul de 200 de silabe al poporului Vai din 1834 încoace, folosind arhive din mai multe țări.

În primii 171 de ani ai istoriei sale, scrierea Vai a devenit într-adevăr tot mai comprimată. Simplificarea s-a produs de-a lungul generațiilor de utilizatori; simbolurile cu cea mai mare complexitate au fost cel mai mult simplificate.

Cum ajunge o scriere rară să fie simplificată?

Aceste schimbări sunt departe de a fi aleatorii, a explicat echipa de cercetare. Limbile trec printr-un fel de proces de selecție naturală prin intermediul memoriei și al învățării, în care caracteristicile cel mai greu de rememorat nu supraviețuiesc.

„Complexitatea vizuală este utilă dacă creezi un nou sistem de scriere. Generezi mai multe indicii și contraste mai mari între semne, ceea ce îi ajută pe cei care învață. Această complexitate mai târziu împiedică citirea și reproducerea eficientă, așa că dispare”, spune Kelly.

Pe măsură ce literele au devenit mai puțin complexe, Kelly și echipa au descoperit că au devenit și mai uniforme. Asta în ciuda faptului că limbajul nu a fost niciodată adoptat pentru producția de masă sau pentru nevoi birocratice. Aceste utilizări sunt ceea ce păreau să ajute la standardizarea altor limbi; de exemplu, standardizarea scrisului din Mesopotamia a coincis cu implementarea sistemelor la nivel de stat.

Motivul pentru care unele scrieri își păstrează complexitatea

Schimbările instrumentelor, de la noile instrumente de scris și invenția hârtiei până la utilizarea de computere, joacă, de asemenea, un rol în simplificarea limbilor.

„Cu toate acestea, faptul că o scriere rară a continuat să se comprime pe toată durata secolului al XIX-lea, într-un moment în care au existat puține schimbări în mediile de scriere, indică faptul că este vorba de ceva mai mult decât schimbările apărute în tehnologia de scriere”, scriu cercetătorii.

În timp ce rapiditatea evoluției acestui sistem de scriere pare destul de remarcabilă, cercetătorii sugerează că asta a avut loc pentru că inventatorii și utilizatorii săi știau deja cât de capabilă este scrierea, deoarece știau despre utilizarea sa în alte culturi. Este posibil ca acest lucru să fi încurajat oamenii Vai să-și optimizeze rapid sistemul.

Cu toate acestea, există un compromis între simplificare și asigurarea că fiecare simbol rămâne distinctiv, motiv pentru care unele scrieri își păstrează complexitatea. Cercetătorii speră să exploreze acest lucru în continuare. Noile cercetări au fost publicate în Current Anthropology.

Vă recomandăm să citiți și:

Fiu al unui ţăran analfabet, a devenit una dintre cele mai strălucite minţi ştiinţifice din toate timpurile

Schițe ale lui Muhammad Ali, vândute la prețuri incredibile la o licitație organizată la New York

Fără acest om, cărţile nu ar fi existat. Mecanismul inventat de el a rămas neschimbat timp de patru secole – VIDEO

O expoziție a unor desene ale lui Raphael va fi redeschisă la 500 de la moartea sa