Home » Istorie » Cercetătorii dezvăluie ritualurile de înmormântare din „cel mai vechi oraș din lume”

Cercetătorii dezvăluie ritualurile de înmormântare din „cel mai vechi oraș din lume”

Publicat: 22.03.2022
Cercetătorii dezvăluie ritualurile de înmormântare din „cel mai vechi oraș din lume”
Credit: E. M. J. Schotsmans et al., Scientific Reports 2022

O echipă internațională de cercetători a oferit noi informații despre ritualurile de înmormântare din Çatalhöyük, considerat „cel mai vechi oraș din lume”.

Çatalhöyük este un străvechi proto-oraș din perioada neoliticului și a calcoliticului, situat la marginea câmpiei Konya, în apropierea actualului oraș Konya din Turcia.

Situl este format din mai multe centre urbane (în principal Çatalhöyük Est și Çatalhöyük Vest), cu aglomerări dense de locuințe, situate pe movile de argilă, construite pe parcursul a mii de ani de ocupație.

Prima fază de locuire datează din jurul anului 7100 î.Hr., o perioadă în care s-au dezvoltat complexe pastorale care au devenit dependente de domesticirea animalelor, alături de vânătoarea tradițională, potrivit HeritageDaily.

Cum erau comemorați morții în cel mai vechi oraș din lume?

Çatalhöyük a fost ocupat până în jurul anului 5700 î.Hr. înainte de apariția Epocii Bronzului, iar unii experți atribuie abandonul schimbărilor climatice sau unui declin al egalitarismului, care a dus la violență internă și la o destrămare a microsocietății.

În cadrul unui studiu, publicat în revista Scientific Reports, experții au dezvăluit noi informații despre comemorarea morților la Çatalhöyük prin intermediul mortuarelor și al utilizării arhitecturale a pigmenților.

Casele de la Çatalhöyük prezintă urmele arheologice ale activităților rituale, inclusiv înmormântări intramurale, unele schelete purtând urme de coloranți și picturi murale.

Asocierea dintre utilizarea coloranților și activitățile simbolice este documentată în rândul multor societăți umane din trecut și din prezent. În Orientul Apropiat, utilizarea pigmenților în contexte arhitecturale și funerare devine deosebit de frecventă începând cu a doua jumătate a mileniului al IX-lea și mileniul al VIII-lea î.Hr.

Ocrul roșu, cel mai frecvent utilizat la Çatalhöyük

Siturile arheologice din Orientul Apropiat, care datează din neolitic, au returnat un mare număr de dovezi ale unor activități simbolice complexe, adesea misterioase. Acestea includ tratamente funerare secundare, recuperarea și circulația părților scheletice, cum ar fi craniile, și utilizarea pigmenților atât în spațiile arhitecturale, cât și în contextele funerare.

„Aceste rezultate dezvăluie informații interesante despre asocierea dintre utilizarea coloranților, ritualurile funerare și spațiile de locuit în această societate fascinantă”, explică autorul principal al studiului, Marco Milella, de la Universitatea din Berna.

Studiul arată că ocrul roșu a fost cel mai frecvent utilizat la Çatalhöyük, „cel mai vechi oraș din lume”, prezent atât la adulți de ambele sexe, cât și la copii, iar albastrul și verdele sunt culori asociate cu bărbații și, respectiv, cu femeile. În mod intrigant, numărul de înmormântări dintr-o clădire pare asociat cu numărul de straturi ulterioare de picturi arhitecturale.

Decesul, pictat pe pereții casei

„Asta înseamnă că atunci când îngropau pe cineva, pictau și pereții casei”, spune Milella. În plus, la Çatalhöyük, unii indivizi „au rămas” în comunitate, căci elementele lor scheletice erau recuperate și circulau pentru o perioadă de timp, înainte de a fi îngropați din nou. Această a doua înmormântare a elementelor scheletice a fost însoțită și de picturi murale.

Doar o selecție de indivizi a fost îngropată cu coloranți și doar o parte dintre indivizi au rămas în comunitate cu oasele lor în circulație. Potrivit lui Marco Milella, „criteriile care au ghidat selecția acestor indivizi scapă deocamdată înțelegerii noastre, ceea ce face ca aceste descoperiri să fie și mai interesante. Studiul nostru arată că această selecție nu a fost legată de vârstă sau de sex”.

Ceea ce este clar, însă, este că expresia vizuală, performanțele rituale și asociațiile simbolice erau elemente ale practicilor socio-culturale comune pe termen lung în această societate neolitică.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Zeci de schelete decapitate, găsite de arheologi într-un cimitir roman

Scheletul unui cal din Pompeii, restaurat și expus după decenii de neglijență

Dinţi umani folosiţi ca bijuterii preistorice, descoperiţi în Turcia

Motivul pentru care rămăşiţele fostului dictator spaniol Francisco Franco vor fi exhumate

Mihaela Horchidan
Mihaela Horchidan
Mihaela și-a finalizat studiile la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, având experiență în presa online și radio. Curiozitatea, dorința de a afla cât mai multe și pasiunea pentru istorie, ştiinţă şi natură au condus-o către Descopera.ro citește mai mult
Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase