Satul îngropat Te Wairoa. Povestea așezării distruse de un vulcan

Satul îngropat Te Wairoa a fost o așezare europeană și maori Tuhourangi care a fost distrusă de erupția vulcanului Tarawera.

Te Wairoa a fost fondat în 1848 într-o vale de lângă Lacul Tarawera de către reverendul Seymour Mills Spencer, ca parte a eforturilor Societății Misionare a Bisericii (CMS) de a stabili stații ale misiunii în întreaga Noua Zeelandă.

• Un templu și un sanctuar aflate sub apele Nilului, pline de comori
• Originea sifilisului în Europa ar putea fi cu totul alta

Spencer fusese hirotonit anterior ca diacon pentru districtul Taupo în 1843, dar s-a mutat din Taupo la Rotorua după un scandal cauzat de presupusele avansuri ale lui Spencer față de o fată maori. Spencer și soția sa au construit apoi o stație de misiune comunitară în stil european la Te Wairoa, cu ajutorul maorilor locali, dar au fost suspendați din CMS pentru nedreptate față de o femeie maori.

Satul îngropat Te Wairoa era gândit să semene cu un sat englezesc

Așezarea a primit numele unui pârâu care șerpuiește prin vale și a fost planificată pentru a semăna cu un sat tipic englezesc, cu un amalgam de arhitectură tradițională maori. Colibele sau casele erau așezate pe străzi, fiecare având propria grădină de 100 de metri pătrați, împrejmuită cu grijă.

Satul îngropat Te Wairoa s-a transformat într-o atracție turistică majoră în anii 1860, oferind ghizi pentru a vizita izvoarele geotermale locale și Terasele Roz și Alb, cele mai mari zăcăminte de aglomerări de siliciu de pe pământ. Majoritatea întreprinderilor comerciale din așezare erau controlate și deținute de europeni, care au construit două hoteluri mari, o fierărie și magazine.

Vizitatorii erau distrați în casa de întâlniri Hinemihi de către femei maori care susțineau concerte de dans tradițional, deși descrierile contemporane spun că aceste spectacolele erau „vulgare și șocante”.

Erupția vulcanului Tarawera

În 1886, vulcanul Tarawera a erupt, ceea ce a dus la un val piroclastic care a distrus mai multe sate și Terasele Roz și Alb. La acea vreme, în Te Wairoa locuiau aproximativ 120 de tuhourangi și 15 europeni, însă și un număr de maori din alte sate se aflau atunci la Te Wairoa asistând la o înmormântare tangi sau maori.

Mulți locuitori au murit din cauza căderii de resturi și a asfixiei în timp ce încercau să fugă, în timp ce alți săteni s-au adăpostit în casele lor, care au fost îngropate sub materialul vulcanic, scrie Heritage Daily.

„Multe dintre colibele mai mici au rezistat impactului erupției. Aproape toate casele mari au fost distruse. Probabil că la Wairoa erau 70 de case și au rămas mai puțin de 10, dintre care jumătate nu merită reparate”, a scris unul dintre primii reporteri de la fața locului după erupție.

Te Wairoa a continuat să atragă turiști care doreau să vadă „Satul îngropat” și peisajul alterat care a fost descris drept „noile minuni termale”. Casa de întâlnire Hinemihi, care a supraviețuit, a fost vândută guvernatorului general William, al patrulea conte de Onslow, și poate fi văzută acum la reședința contelui din Clandon Park, Anglia, acum administrată de National Trust.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au găsit noi indicii despre una dintre cele mai importante migrații din istoria omenirii

Dovezi ale unei activități tectonice antice, vechi de 2,5 miliarde de ani, descoperite în China

163 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la doar câteva ore

Secretul Turnului din Pisa. Se prăbușește sau nu monumentul roman?