Originile Morții Negre, la un pas de a fi elucidate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Căutând să înțeleagă mai bine originile și circulația ciumei bubonice, în antichitate și în epoca contemporană, cercetătorii de la Universitatea McMaster, Universitatea din Sydney și Universitatea din Melbourne, au finalizat o examinare granulară minuțioasă a sute de secvențe de genom moderne și antice, creând cea mai mare analiză de acest gen.

În ciuda progreselor masive în tehnologia și analiza ADN, originea, evoluția și răspândirea ciumei sunt dificil de identificat.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Într-o lucrare publicată în revista Communications Biology, cercetătorii de la McMaster folosesc date și analize cuprinzătoare pentru a trasa ceea ce pot despre istoria extrem de complexă a Y. pestis, bacteria care provoacă ciuma.

Cercetarea prezintă o analiză a peste 600 de secvențe de genom din întreaga lume, care acoperă prima apariție a ciumei la oameni acum 5.000 de ani, ciuma lui Iustinian, Moartea Neagră medievală și actuala (sau a treia) pandemie, care a început la începutul secolului XX.

Originea și evoluția ciumei, dificil de stabilit

„Ciuma a fost cea mai mare pandemie și cel mai mare eveniment de mortalitate din istoria omenirii. Atunci când a apărut și de la ce gazdă ne-ar putea lămuri de unde provine, de ce a erupt continuu timp de sute de ani și a dispărut în unele localități, dar a persistat în altele. Și, în cele din urmă, de ce a ucis atât de mulți oameni”, explică geneticianul evoluționist Hendrik Poinar, director al Centrului de ADN antic de la McMaster.

Poinar este cercetător principal la Institutul Michael G. DeGroote pentru cercetarea bolilor infecțioase și la Nexus Global pentru pandemii și amenințări biologice de la McMaster.

Echipa a studiat genomurile unor tulpini cu o distribuție mondială și de vârste diferite și a determinat că Y. pestis are un ceas molecular instabil. Acest lucru face deosebit de dificilă măsurarea ritmului de acumulare a mutațiilor în genomul său de-a lungul timpului, care sunt apoi folosite pentru a calcula datele de apariție. Deoarece Y. pestis evoluează într-un ritm foarte lent, este aproape imposibil să se determine cu exactitate unde și-a avut originea, scrie EurekAlert.

Oamenii și rozătoarele au transportat agentul patogen în jurul lumii prin intermediul călătoriilor și comerțului, permițându-i să se răspândească mai repede decât a evoluat genomul său.

Ciuma, cel mai mare eveniment de mortalitate din istoria omenirii

Secvențele genomice găsite în Rusia, Spania, Anglia, Italia și Turcia, deși sunt separate de ani de zile, sunt toate identice, de exemplu, ceea ce creează provocări enorme în ceea ce privește determinarea căii de transmitere.

Pentru a rezolva această problemă, cercetătorii au dezvoltat o nouă metodă pentru a distinge populațiile specifice de Y. pestis, permițându-le să identifice și să dateze cinci populații de-a lungul istoriei, inclusiv cele mai faimoase linii pandemice antice, despre care acum estimează că au apărut cu zeci sau chiar secole înainte ca pandemia să fie documentată istoric în Europa.

Pentru a reconstitui în mod corespunzător pandemiile din trecutul, prezentul și viitorul nostru, contextele istorice, ecologice, de mediu, sociale și culturale sunt la fel de importante.

Așadar, dovezile genetice singure nu sunt suficiente pentru a reconstitui calendarul și răspândirea pandemiilor de ciumă pe termen scurt, ceea ce are implicații pentru cercetările viitoare legate de pandemiile din trecut și de evoluția focarelor în curs, cum ar fi COVID-19.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Ciuma dansului, cea mai bizară epidemie din istorie

Misterul originilor Morții Negre a fost elucidat. Cum a apărut ciuma care a ucis jumătate din populația Europei?

Noi analize arată că teriac, cândva unul dintre cele mai scumpe medicamente, nu putea să vindece ciuma bubonică

Epidemie de ciumă bubonică după ce un cuplu a mâncat carne de marmotă