Pisces III: Povestea cu final fericit ce poate oferi speranță pentru submersibilul OceanGate

Misiunile de salvare pe mare sunt extrem de dificile. Chiar dacă recuperarea submersibilului Pisces III – cea mai mare adâncime la care a fost încercată o astfel de misiune – a fost un succes, povestea incredibilă arată cât de dificile pot fi operațiunile subacvatice.

În 1973, doi bărbați au rămas blocați pe fundul mării, în largul coastei irlandeze, timp de mai bine de trei zile și au fost salvați atunci când mai aveau doar câteva minute de oxigen la bord. Deși reușita istorică ar putea oferi speranță pentru recuperarea submersibilului OceanGate, dispărut în drum spre epava Titanicului în Atlanticul de Nord, situația vasului Pisces III nu a fost atât de dificilă.

• O analiză ADN a dezvăluit o surpriză despre marele explorator Cristofor Columb
• Mata Hari, spioana scandaloasă

La primele ore ale zilei de 29 august 1973, doi marinari britanici, Roger Mallinson și Roger Chapman, au pornit pe Marea Celtică la bordul submersibilului Pisces III pentru a instala cabluri de telefonie pe fundul mării, la aproximativ 240 de kilometri depărtare de Cork, Irlanda.

Singurele provizii disponibile la bordul submersibilului

La scurt timp după ora 9:00 dimineața, în jur de opt ore mai târziu, cei doi își terminaseră treaba și au reușit să ajungă la suprafață, atunci când s-a întâmplat dezastrul. O trapă a fost deschisă din greșeală, astfel că apa a început să intre în micul submersibil. Nava a început să fie trasă în jos.

În decurs de 30 de minute, Pisces III a ajuns pe fundul mării, sub 480 de metri de apă.

Singurele provizii disponibile la bord erau un sandvici cu brânză și o doză cu limonadă. Singura veste bună era că Mallinson înlocuise rezervorul cu oxigen înainte de scufundare, fapt ce a însemnat că mai aveau 66 de ore de oxigen. Pentru a nu risipi oxigenul, cei doi au încercat să se miște cât mai puțin posibil și să nu vorbească decât dacă era absolut necesar.

Câteva echipe au pornit în căutarea Pisces III?

Marinarii au reușit să intre rapid în legătură cu cei de la suprafață și să le comunice despre situație și despre starea lor.

Mai multe vase ale Marinei britanice, Marinei americane și alte nave ale Pazei de Coastă din Canada au pornit imediat spre Marea Celtică, cu o aeronavă Nimrod a Forțelor Aeriene britanice deasupra lor. În zilele ce au urmat, echipele au trimis și alte două submersibile, Pisces II și Pisces V, în zonă.

Totuși, eforturile nu au decurs foarte ușor.

A doua încercare de atașare a cablului a eșuat

La primele ore ale zilei de 31 august, Pisces II a fost trimis pe fundul mării cu un cablu de polipropilenă, însă nu a reușit să tragă submersibilul și cablul s-a rupt. Pe măsură ce orele treceau, Pisces V a fost trimis. Deși la început a avut o soartă similară și a rămas fără combustibil, după o relansare câteva ore mai târziu a reușit să ajungă la vasul scufundat.

Încercarea de a atașa cablul a eșuat, așa că Pisces V a rămas pe fundul mării cu Pisces III. Un vehicul operat de la distanță, CURV III, a fost adus la fața locului dar a suferit o problemă la sistemul electric astfel că nu a mai putut fi lansat. Pisces V a fost chemat înapoi la suprafață.

„Eram aproape resemnați că [salvarea] nu va mai veni”

„Pisces V a fost chemat la suprafață la scurt timp după miezul nopții. Era ca și cum o luam de la capăt cu nimeni în jur să ne ajute. Cele 72 de ore de oxigen erau pe final, rămâneam fără hidroxid de litiu, eram aproape resemnați că [salvarea] nu va mai veni”, a povestit Chapman, citat de IFLScience.

Mallinson și Chapman abia începuseră să-și mănânce proviziile sărăcăcioase atunci când Pisces II și CURV III au reușit să fie lansate în dimineața zilei de 1 septembrie. Împreună, cele două nave au reușit să atașeze un cablu de Pisces III.

După câteva încercări, au reușit să ajungă la suprafață la ora 13:17 (ora locală).

De ce a fost recuperarea Pisces III mai ușoară?

„Aparent au crezut că am murit atunci când s-au uitat la noi, atât de violentă a fost revenirea la suprafață. Atunci când au deschis trapa, eram euforici. Dar și destul de penibili. A fost destul de greu să ieșim din submersibil, eram atât de îngrămădiți, abia de ne puteam mișca”, a continuat Chapman.

Misiunea a fost un succes, însă povestea arată cât de complicate pot fi aceste operațiuni de salvare. Recuperarea Pisces III a fost, de asemenea, mult mai ușoară, cel puțin pe hârtie, în comparație cu actuala misiune de recuperare a submersibilului OceanGate.

„Ceva este în neregulă” cu submersibilul OceanGate

În primul rând, echipele care au salvat echipajul de pe Pisces III știut cu destul de multă precizie unde se afla submersibilul, spre deosebire de OceanGate, despre care nu se știe unde s-ar putea afla și nici nu s-a reușit contactul cu pasagerii. În al doilea rând, apele din jurul epavei Titanicului în care s-a aventurat OceanGate sunt mult mai adânci decât cele în care s-a pierdut Pisces III.

Mallinson, acum în vârstă de 85 de ani, și-a împărtășit recent gândurile despre situația în curs de desfășurare cu OceanGate. Din păcate, nu este prea optimist.

„Nu pot să înțeleg de ce nu au trimis vreun semnal. Am un sentiment oribil că ceva este în neregulă”, a declarat recent Mallinson pentru jurnaliști.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Bătăi repetate” au fost auzite de echipele care caută submarinul dispărut în drum spre epava Titanicului

Oricine putea controla submarinul dispărut în drum spre epava Titanicului

Călătoria cu submarinul la epava Titanicului, cea mai exclusivistă excursie de pe planetă

Un operator amator de radio a auzit semnalul SOS de pe Titanic, însă nimeni nu l-a crezut