Incidentul provocat de un diplomat român „care se află – pe fir cauzal – la originea celui de Al Doilea Război Mondial”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În primăvara anului 1939, politica expansionistă dusă de Hitler în Europa era în plină desfășurare. După anexarea Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei, Hitler și-a îndreptat atenția spre Polonia. Nici România nu se simțea într-o poziție prea confortabilă. Presiunile economice la care erau supuse autoritățile de la București de către Germania nazistă erau tot mai intense. Pe de altă parte, politica revanșardă a Ungariei la adresa României atingea noi culmi. În acest climat extrem de tensionat, ambasadorul României la Londra, Viorel Virgil Tilea, va fi personajul principal al unui incident diplomatic rămas în istorie drept „incidentul Tilea”.

Pe fondul tensiunilor diplomatice intense, în dimineața zilei de 16 martie 1939,  ministrul de Externe al României, Grigore Gafencu, îi comunica lui  Virgil Tilea să se ducă la ministerul britanic de Externe (Foreign Office) și să „atragă, cu toată apăsarea, atenţia guvernului britanic asupra uriașelor consecințe pe care le poate avea nu numai pentru Europa Centrala, ci și pentru întreaga Europă, credința care se întărește tot mai mult, și pe care nicio delegație și niciun fapt pornit din Apus nu o îngrădește, că nu mai este decât un singur arbitru în Europa, care hotărăște de siguranța, de neatârnarea și de pacea națiunilor”.

În mod evident, în această formularea diplomatică, aluzia era la Germania, care își continua politica expansionistă. Este, totuși, foarte probabil ca Grigore Gafencu să îi fi comunicat lui Tilea mult mai multe informații despre relațiile dintre România și Germania.

Ce a înțeles Tilea să comunice mai departe către ministerul de Externe britanic a intrat în cărțile de istorie.

Ultimatum?

La câteva ore după ce primit mesajul de la București, Tilea s-a întâlnit cu  Orme Sargent, subsecretar de stat la Foreign Office. Iată ce avea să relateze Orme Sargent despre întâlnirea cu ambasadorul român:

„Ministrul (ambasadorul, n.r.) român m-a informat, azi după-amiază, că guvernului român i se ceruse de guvernul german să-și dea acordul la monopolul acestuia asupra exporturilor româneşti şi să accepte unele restricții industriale pe teritoriul României, în interesul germanilor. Pe această bază, Germania va garanta frontierele României. (…) Guvernul român era dispus să vadă în aceasta un ultimatum, deşi eu cred că li s-ar sugera alte clauze dacă le-ar refuza pe acestea”.

Apoi, diplomatul român l-a întrebat pe cel britanic „dacă guvernul Majestății Sale va putea să ofere indicații precise privitoare la punctul său de vedere în eventualitatea că România devine o victimă a agresiunii germanilor”. Orme Sargent l-a informat apoi pe ambasadorul român că va prezenta rapid guvernului britanic toate aceste informații și cerințe.

Tilea se întâlnește cu  ministrul britanic de Externe

A doua zi, Viorel Tilea se întâlnește cu ministrul britanic de Externe, lordul Edward Halifax.

Conform unui rezumat al întrevederii, Tilea i-a comunicat următoarele aspecte: „Acum câteva zile, guvernul român a primit din partea guvernului german cererea de a i se acorda monopolul exporturilor româneşti şi de a lua anumite măsuri de restrângere a producției industriale românești, potrivit intereselor germane.

Dacă aceste condiții vor fi acceptate, Germania va garanta granițele României. Această cerere i s-a părut guvernului român foarte asemănătoare unui ultimatum… După părerea guvernului său (român, n.r.), era foarte important ca guvernul Majestății Sale să analizeze cu toată urgența dacă este în măsură să dea vreo indicație precisă asupra acțiunii pe care ar întreprinde-o în eventualitatea că România ar deveni victima agresiunii germane. Dacă ar fi posibilă încheierea unui bloc solid între Marea Britanie și Franța, situația ar putea fi salvată… După opinia guvernului său (român, n.r.), rezolvarea acestei chestiuni ar putea deveni necesară în câteva zile”.

Dezmințirea guvernului român

Rapid, discuțiile dintre Viorel Tilea și britanici au ajuns cunoscute și la București. Și mai rapid, guvernul român a dezmințit afirmațiile lui Tilea. La fel a procedat și guvernul german. Nici regele Carol al II-lea nu era la curent cu demersul lui Tilea de la Londra, iată ce nota monarhul în jurnalul său: „Seara primesc știri că Tilea, la Londra, s-a condus ca un dobitoc, luând inițiative nepermise”.

Totuși, declarațiile ambasadorului român de la Londra au produs o neliniște în rândul cercurilor guvernamentale britanice și au contribuit la o schimbare a politicii externe prin abandonarea conciliatorismului în fața Germaniei.

Pe 19 martie 1939, lordul Halifax declara în Camera Lorzilor: „Sunt fericit să vă anunț că însuși guvernul român a dezmințit informația după care ar fi fost un ultimatum german. Dar, chiar dacă România nu este amenințată astăzi, nu este surprinzător că guvernul din București, la fel ca alte guverne, consideră cu cea mai mare neîncredere evenimentele din ultimele zile. Orice ţară care este vecină cu Germania trebuie să se ocupe azi de ziua de mâine”.

Garanții acordate Poloniei

Noua orientare din politica Marii Britanii și a Franței s-a reflectat și în acordarea de garanții unilaterale Poloniei, României și Greciei.

Potrivit istoricului Sidney Astair, „incidentul Tilea se află – pe fir cauzal – la originea celui de Al Doilea Război Mondial, căci fără el Marea Britanie și Franța nu ar fi acordat garanția Poloniei, iar onoarea acestei garanții a determinat cele două țări să declare război Germaniei”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Avioane britanice Hurricane din cel de-Al Doilea Război Mondial, găsite într-o pădure din apropiere de Kiev

USS Albacore, un submarin dispărut în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost găsit după 70 de ani

Cât de mult influențează tehnologia războiul? Tancul la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial