Isabela I a Castiliei, cea care a unificat Spania și a sponsorizat călătoriile lui Cristofor Columb

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Isabela I a Castiliei, cunoscută sub numele de Isabella cea Catolică, s-a născut la 22 aprilie 1451, în orașul Madrigal de las Altas Torres, în Regatul Castiliei (Spania de astăzi), devenind unul dintre cei mai influenți și puternici monarhi din istorie și conducând o Spanie unificată alături de soțul ei, Ferdinand al II-lea de Aragon.

În primii ani de viață ai Isabellei, regatul condus de tatăl ei, Ioan al II-lea de Castilia (care domnise din 1406 și până în 1454), a fost învăluit în haos odată cu moartea acestuia (Isabela avea 3 ani la moartea regelui). Tronul a fost preluat de fratele vitreg al Isabelei, Henric al IV-lea (poreclit și „Cel Impotent”), domnia lui (din 1454 și până în 1474) fiind una destul de discutată, iar una dintre principalele controverse create în jurul său era chiar problema legitimității lui ca rege.

Circulau zvonuri conform cărora Henric nu era fiul biologic al reputatului său tată, regele Ioan al II-lea de Castilia, ci mai degrabă rezultatul unei aventuri între mama sa, regina Ioana, și un nobil pe nume Beltrán de la Cueva. Acest lucru a dus la îndoieli cu privire la dreptul la tron al lui Henric al IV-lea și a alimentat facțiuni politice care căutau să exploateze situația. De asemenea, Henric al IV-lea a fost considerat un conducător slab și ineficient, fără nicio carismă și asertivitatea necesară pentru a impune respect și a menține ordinea în regat.

Isabela s-a căsătorit cu Ferdinand de Aragon

Isabela și-a petrecut o mare parte din copilărie în Regatul Castiliei, beneficiind de o educație aleasă și riguroasă, demnă de o nobilă a vremii sale. A fost introdusă de timpuriu în tainele geografiei, literaturii, istoriei și religiei și, pe lângă învățarea limbii latine, i-au mai fost predate limbile spaniolă și portugheză.

În 1469, Isabela s-a căsătorit cu Ferdinand de Aragon, formând o alianță puternică între regatele Castiliei și Aragonului. Căsătoria lor a fost nu a fost doar o partidă de dragoste reușită, cei doi formând un parteneriat de succes și pe plan politic, împreună căutând să unifice Spania sub conducerea lor comună și să își consolideze autoritatea.

L-a sponsorizat pe Cristofor Columb

Isabela și Ferdinand au pornit o serie de campanii militare pentru a-și consolida puterea. Una dintre realizările lor notabile a fost cucerirea Granadei în 1492, care a marcat sfârșitul dominației maure în Spania și a finalizat Reconquista. Această victorie le-a permis, de asemenea, să își redirecționeze atenția către alte acțiuni, cum ar fi explorarea și colonizarea. În timpul domniei Isabelei, aceasta a sponsorizat călătoriile lui Cristofor Columb, care au dus la descoperirea Lumii Noi.

Isabela credea în importanța răspândirii creștinismului și a extinderii influenței spaniole peste hotare. De asemenea, a înființat Inchiziția spaniolă în 1478, care urmărea să impună ortodoxia religioasă și să elimine erezia.

Cum a forțat convertirea la catolicism a mii de evrei și musulmani

Isabela a fost o catolică devotată și a acordat o mare importanță unității religioase. A expulzat evreii și musulmanii din Spania prin Decretul Alhambra din 1492, care a dus la convertirea forțată sau la exilul a mii de persoane. Atunci, peste 20.000 de familii de evrei au ales calea exilului, îndreptându-se spre Turcia, iar mulți musulmani, la rândul lor, au plecat în Africa de Nord. Cei rămași, care au ales convertirea la catolicism, nu au avut o viață ușoară, fiind mereu suspectați de impostură. „Mii de oameni au fost condamnați de Inchiziție, iar focurile au ars pentru ei în toată Spania.”

Deși această decizie rămâne controversată, a fost în conformitate cu sentimentele religioase predominante ale vremii. Isabela a avut, de asemenea, contribuții semnificative la politicile interne și la guvernare. A reformat sistemul judiciar, a încurajat educația și dezvoltarea culturală. A promovat un mediu de stabilitate religioasă și politică, ceea ce a ajutat Spania să prospere sub domnia sa.

Domnia Isabelei a marcat începutul epocii de aur a Spaniei, cunoscută sub numele de Epoca de Aur spaniolă, în timpul căreia țara a cunoscut o imensă creștere culturală, economică și politică. Cu toate acestea, moartea Isabelei, la 26 noiembrie 1504, la vârsta de 53 de ani, a marcat sfârșitul unei ere. Isabela I a fost succedată de fiica sa Ioana și de soțul acesteia, Filip I, domnia lor marcând un declin al puterii și influenței Spaniei.

Moartea reginei

Când și-a simțit sfârșitul aproape, Isabela a renunțat la orice formă menintă să-i prelungească viața, pregătindu-și cu demnitate călătoria eternă.

„În ultimele sale luni”, scrie History Today, „țintuită la pat în palatul său din Medina del Campo, suferind de febră mare și de o hidropizie din ce în ce mai accentuată, la mijlocul lunii septembrie era incapabilă să facă față documentelor de stat și era chinuită de insomnie și sete.

Remușcările dinaintea morții și testamentul moral

Pe 12 octombrie și-a întocmit și semnat testamentul, un document lung în care scrisese că mintea ei era sănătoasă și liberă, dar trupul suferea de o infirmitate pe care Dumnezeu a vrut să mi-o dea. I-a rugat pe Fecioara Maria, pe Sfântul Mihail și pe sfinți să mijlocească pentru ea la judecată, pentru ca, prin mila divină, sufletul ei ‘să fie așezat în acea glorie pentru care a fost creat’. Se temea de răzbunarea Diavolului pentru slugile sale – musulmani, evrei, eretici – cărora nu le dăduse niciun ban toată viața. I-a însărcinat pe succesorii ei să îl onoreze pe Dumnezeu, să protejeze și să apere Sfânta Mamă Biserică, să continue cucerirea Africii de necredincioși, să mențină o poziție fermă asupra Strâmtorii Gibraltar și să sprijine Sfânta Inchiziție în lupta împotriva ‘ereticilor depravați’. Un codicil adăugat la 23 noiembrie cerea ca indienii din Lumea Nouă să fie tratați cu bunăvoință. Nu dorea să moară cu ei pe conștiință”. La finalul testamentului pe care l-a scris, Isabela a mai menționat că rugăciunile au fost acelea care i-au oferit cea mai clară înțelegere în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Se simțea împăcată.

Isabela I a Spaniei, regina cu păr blond și ochii albaștri, a murit într-o zi de marți, imediat după ce a fost împărtășită. Avea 53 de ani. Treizeci de ani a fost regina Castiliei, începând din 1747, iar 25 de ani a domnit în Castilia și Aragon împreună cu soțul ei, Ferdinand.

„Trupul ei a fost depus într-un sicriu simplu, acoperit cu piele și legat cu funii și, însoțit de o cruce învăluită în pânză neagră, a traversat țara prin torenți de ploaie și peste râuri în plină viitură, pentru a ajunge în cele din urmă la Granada, pe 18 decembrie fiind înmormântată în mănăstirea franciscană din Alhambra, acolo unde i s-a alăturat și Ferdinand, odată cu moartea sa în 1516”.

Surse:

https://www.historytoday.com/archive/death-isabella-i-castile

https://www.britannica.com/biography/Isabella-I-queen-of-Spain

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un adevărat „titan” al dinozaurilor din Cretacic, dezgropat în Spania

Cel mai călduros început de octombrie înregistrat vreodată în Spania

Cele mai vechi coșuri din Europa, găsite în Peștera Liliecilor din Spania

Citat al poetului antic Virgiliu, găsit pe un vas roman din Spania