Cea mai mare creatură din toate timpurile sfidează limitele vertebratelor

Anul trecut, paleontologii au descoperit în Peru fosila unei balene dispărute în urmă cu 39 de milioane de ani, care părea să sfideze limitele dimensiunilor vertebratelor.

Echipa care a făcut această descoperire norocoasă a estimat că masa corporală a lui Perucetus colossus era cuprinsă între 85 și 340 de tone. Dar la o lungime de 17 până la 20 de metri, acest lucru ar fi făcut ca animalul să aibă o densitate imposibilă, susțin paleontologii Ryosuke Motani și Nicholas Pyenson, care nu au fost implicați în descoperirea inițială.

• S-au plimbat pe Lună, iar pe 28 februarie 1970 au ajuns la Bucureşti
• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…

„Ar fi fost o muncă pentru balenă să rămână la suprafață, sau chiar să părăsească fundul mării – ar fi fost nevoie de înot continuu împotriva gravitației”, spune Motani de la Universitatea California Davis.

În schimb, Motani și colegul său Pyenson, de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, sugerează că oasele neobișnuit de dense ale lui Perucetus au dat peste cap calculele privind masa corporală pe care cercetătorul în domeniul pământului de la Universitatea din Pisa, Giovanni Bianucci, și colegii săi le-au publicat în 2023.

Masa corporală era cuprinsă între 85 și 340 de tone

„Perucetus nu depășea masa corporală a balenelor albastre de astăzi și se potrivea mai mult cu dimensiunea și greutatea corporală a cașaloților”, constată Motani și Pyenson în noua lor analiză.

Scheletul de P. colossus pe care Bianucci și colegii săi l-au descris pentru prima dată era incomplet, fără un craniu care să ajute la determinarea regimului alimentar al animalului.

Cu toate acestea, oasele fosilizate care au fost descoperite – un sortiment de vertebre, coaste și un pelvis incomplet – au caracteristici neobișnuite, mai mult asemănătoare cu cele găsite în cazul lamantinilor (Trichechus) decât la balenele de astăzi.

Oasele lamantinilor sunt îngroșate cu straturi suplimentare, ceea ce reduce cavitățile interioare ale oaselor și le mărește dimensiunea exterioară, scrie ScienceAlert.

Specimenul studiat nu era complet dezvoltat

Această stare a oaselor, cunoscută sub numele de pahiotoză, nu se întâlnește doar la vacile marine moderne, ci și la reptilele marine dispărute, plesiosaurii. Le-a ajutat să-și regleze flotabilitatea în habitatele lor acvatice.

Se pare că Perucetus ar fi putut împărtăși această tactică, mai multă masă osoasă compensând capacitatea de plutire a grăsimii pentru a le menține o flotabilitate neutră.

Calculele inițiale au presupus că masa corpului și cea a scheletului se măsoară în mod consecvent. Dar, spre deosebire de balenele moderne, carnea corpului unui lamantin este relativ ușoară în comparație cu scheletul său.

Luând în considerare acest lucru, Motani și Pyenson propun ca un Perucetus de 17 metri lungime să cântărească între 60 și 70 de tone.

Chiar dacă specimenul studiat nu era complet dezvoltat, iar un adult ajungea la 20 de metri, cele 110 tone ale lor nu se compară cu cele 270 de tone ale unei balene albastre.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Creatura străveche care se hrănea cu dinozauri

O meduză cu 24 de ochi, abia descoperită, este rudă cu cea mai veninoasă creatură marină din lume

O creatură străveche care poate vedea în întuneric se ascunde în ochii balenelor

O creatură „extraterestră” care a eșuat pe țărmul Australiei, posibil identificată