O creatură străveche care poate vedea în întuneric se ascunde în ochii balenelor

Primele mamifere care s-au întors în mare, acum mai bine de 35 de milioane de ani, aveau ochii adaptați special pentru adâncuri.

Potrivit unor noi cercetări, sistemele vizuale ale balenelor, delfinilor, derivă toate dintr-un strămoș comun cu o viziune subacvatică puternică.

• Animalele acvatice pot purifica apa uzată, spune un cercetător
• Test de cultură generală. Care e cel mai scurt râu din lume?

Se crede că atât balenele, cât și hipopotamii au evoluat de la un mamifer terestru cu patru picioare în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani. Deși ambele au un stil de viață acvatic, doar una dintre aceste ramuri se poate scufunda adânc în ocean.

Când și de ce a evoluat această abilitate este încă un mare mister, dar noile descoperiri sugerează că tranziția a avut loc la scurt timp după ce au luat drumul mării.

Ochii mamiferelor și secretele lor

Descoperirile se bazează pe o proteină din ochiul mamiferelor, cunoscută sub numele de rodopsină, care este deosebit de sensibilă la lumina slabă și albastră, precum cea care se găsește în adâncul oceanului.

Analizând genele care stau la baza acestei proteine la balenele vii și la unele mamifere înrudite, cercetătorii au reușit să prezică secvența genetică ancestrală care a permis pentru prima dată scufundările la mare adâncime.

Atunci când a fost exprimată în celule cultivate în laborator, această secvență a fost capabilă să ,,învie” o proteină pigmentară pierdută de mult timp.

În comparație cu mamiferele terestre, această proteină pare mult mai sensibilă la nivelurile scăzute de lumină. De asemenea, aceasta răspunde rapid la schimbările de intensitate a luminii.

Un strămoș comun

Dacă o astfel de proteină sensibilă a existat la primul cetaceu acvatic, cercetătorii cred că această creatură ar fi putut căuta hrană la adâncimi de 200 de metri sau mai mult, unde lumina începe să se estompeze în ocean.

În schimb, se pare că toate cetaceele au avut în comun un strămoș care putea vedea în adâncuri, chiar și cele care acum vânează în ape puțin adânci.

Studiile anterioare asupra rămășițelor fosilizate ale balenelor antice au sugerat că primul cetaceu acvatic avea un corp asemănător cu cel al unui delfin.

Cu toate acestea, studiul actual este unul dintre primele care investighează modul în care ochii acestei creaturi ar fi putut funcționa în căutarea hranei subacvatice.

Specimenele fosile sunt foarte rare

Și mai impresionant este faptul că autorii au făcut acest lucru fără o fosilă fizică, scrie ScienceAlert.

,,Registrul fosilelor este standardul de aur pentru înțelegerea biologiei evolutive. Dar, în ciuda a ceea ce Jurassic Park v-ar face să credeți, extragerea ADN-ului din specimene fosile este rară, deoarece starea lor tinde să fie proastă”, spune biologul evoluționist Sarah Dungan de la Universitatea din Toronto.

,,Dacă ești interesat de modul în care genele și ADN-ul evoluează, te bazezi pe modelarea matematică și pe un eșantion puternic de gene din organisme vii pentru a completa ceea ce înțelegem din arhiva fosilă.”

Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Schimb cultural la mare adâncime! Balenele cu cocoașă învață cântece unele de la altele

Marii rechini albi, măcelăriți de balene ucigașe în Africa de Sud. Unii sunt găsiți chiar și fără inimi

Creatură colosală sau penisul unei balene? Adevărul despre monstrul din Loch Ness

Craniul unei balene, vechi de 36 de milioane de ani, descoperit în deșertul Ocucaje din Peru