Iulia Timoșenko, fostul prim-ministru al Ucrainei. „Voi ajunge la adevăr, dacă nu în instanțele ucrainene, atunci în cele internaționale”

Iulia Timoșenko, născută Iulia Volodymyrivna, este una dintre cele mai cunoscute pe plan internațional figuri politice ucrainene.

Antreprenor și politician, fost prim-ministru al Ucrainei (2005, 2007-2010), Timoșenko s-a născut la 27 noiembrie 1960, la Dnipropetrovsk, Ucraina (care pe atunci făcea parte din Uniunea Sovietică), într-o familie cu origini evreiești, ucrainene, rusești și letone.

• Bob Lazar: Zona 51 și Farfuriile Zburătoare
• 52 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte…

Iulia Timoșenko a studiat la Universitatea de Stat din Dnipropetrovsk, specializându-se în cibernetică și a absolvit cu o diplomă în economie în 1984.

Prințesa Gazului

În 1995, Timoșenko a preluat conducerea United Energy Systems of Ukraine (UESU) – companie energetică de stat din Ucraina înființată în 1992, după dizolvarea Uniunii Sovietice, care a jucat un rol important în sectorul energetic al țării, fiind responsabilă pentru producția, transportul și distribuția de energie electrică și termică pe întreg teritoriul Ucrainei.

Asocierea ei cu UESU i-a adus porecla de „prințesa gazului”, iar perioada în care a lucrat acolo a avantajat-o foarte mult din punct de vedere financiar și social, acumulând o avere considerabilă și intrând în parteneriate cu diverși oameni de afaceri prosperi, printre care și Pavlo Lazarenko (condamnat penal, fugar internațional și fost prim-ministru al Ucrainei între 1996 și 1997, implicat în diverse activități agricole înainte de a intra în politică la sfârșitul anilor 1980).

Cum și-a deschis ușile către politică

Timoșenko a intrat în politică în 1996, când a fost aleasă în Verkhovna Rada (parlamentul ucrainean) cu un scor record de 92,3% din voturi. Pasul pe care Iulia Timoșenko l-a făcut spre politică nu a fost deloc unul anevoios, aceasta folosindu-se de contactele sale în afaceri și de frumusețea naturală.

În 1999, Timoșenko a fost numită viceprim-ministru pentru combustibil și energie, în guvernul care-l avea ca prim ministru pe Viktor Iușcenko, urmând ca doi ani mai târziu, la începutul lui 2001, să fie demisă, arestată și închisă pentru scurt timp pentru corupție. Timoșenko a susținut întotdeauna că acuzațiile au fost motivate politic, iar ulterior acestea au fost retrase.

În topul celor mai populare persoane din Ucraina

În noiembrie 2001, Iulia Timoșenko a înființat Blocul Iulia Timoșenko (BYT; fostul Forum Național de Salvare) pentru a se opune președintelui Leonid Kuchma și s-a alăturat partidului „Ucraina noastră” condus Iușcenko pe care, de altfel, l-a susținut în campania prezidențială din 2004. În ianuarie 2005, după preluarea mandatului, Iușcenko a numit-o prim-ministru, însă nouă luni mai târziu, cabinetul său a fost demis din cauza unor dezacorduri tensionate cu liderul Consiliului de Securitate și Apărare și a încercărilor sale controversate de a reprivatiza întreprinderi care fuseseră achiziționate la un preț mai mic decât valoarea de piață.

La 18 decembrie Timoșenko a fost repusă în funcția de prim-ministru, iar eforturile ei de a transforma națiunea într-o republică parlamentară au clasat-o, la acel moment, în topul celor mai populare persoane din Ucraina.

La alegerile din ianuarie 2010, Timoșenko a candidat pentru funcția de președinte al Ucrainei, obținând aproximativ 25% din voturi în primul tur și terminând, astfel, pe locul al doilea. La 7 februarie, a avut loc un tur de scrutin între Timoșenko și Ianukovici, candidatul de pe primul loc. În ciuda faptului că Timoșenko a primit 45,47% din voturile din turul doi, Ianukovici a fost declarat învingător cu 48,95%. Timoșenko a contestat validitatea rezultatelor și a refuzat să accepte victoria lui Ianukovici. Cu toate acestea, la 25 februarie, Ianukovici a depus jurământul în calitate de președinte, iar săptămâna următoare administrația Timoșenko a fost răsturnată printr-un vot de neîncredere.

Ce acuzații i-au fost aduse

Timoșenko a fost acuzată de abuz de putere ca urmare a unor investigații suplimentare asupra mandatului său de prim-ministru, în special în ceea ce privește acordul din 2009 pe care l-a semnat pentru a cumpăra gaze naturale din Rusia la costuri care ar fi fost supraevaluate. A fost judecată în iunie 2011 și, în luna octombrie a aceluiași an, a primit o pedeapsă de șapte ani de închisoare. Procesul a fost aspru criticat atât în țară, unde unii l-au considerat o încercare a lui Ianukovici de a o distruge pe Timoșenko, cât și la nivel internațional, unde alții au afirmat că procedurile nu au respectat normele internaționale. În noiembrie 2011, Timoșenko a fost acuzată de noi infracțiuni, printre care se numără deturnare de fonduri și evaziune fiscală din anii 1990.

După trei luni de proteste pe scară largă la Kiev și câteva zile de represiuni cumplite ale guvernului, în februarie 2014 s-a ajuns la un acord între Ianukovici și liderii opoziției. O serie de reforme legate de acord, inclusiv o revenire la constituția din 2004 care restrângea autoritatea președintelui, au fost adoptate de parlament la 21 februarie. Timoșenko a fost eliberată din închisoare a doua zi, după ce legea în temeiul căreia fusese condamnată a fost dezincriminată. Ea a plecat imediat la Kiev, unde tabăra de protest din Maidan (Piața Independenței) a primit-o cu brațele deschise. Oleksandr Turchynov, un susținător politic al lui Timoșenko, a fost numit lider interimar după ce Ianukovici a fost destituit de către parlament și a fugit în Rusia. Timoșenko s-a clasat cu mult în urma lui Poroșenko, care a obținut mai mult de 50% din voturi pentru a câștiga alegerile în primul tur. În martie 2019, ea a candidat din nou pentru funcția de președinte, dar de data aceasta s-a clasat pe locul al treilea în primul tur de scrutin, fiind devansată doar de Poroșenko și de personalitatea de televiziune Volodymyr Zelenskiy.

Iulia Timoșenko l-a numit pe Vladimir Putin „rece, crud, rău”

În legătură cu invazia Ucrainei, scrie The Guardian, Iulia Timoșenko l-a numit pe Vladimir Putin „rece, crud, rău”, afirmând că acesta urmărește să se alăture lui Iosif Stalin și Petru cel Mare în istoria Rusiei. Tot ea a spus că Putin „își urmează propria logică întunecată, aspiră să construiască un imperiu și este motivat de sentimentul unui scop istoric. Hiper-obiectivul său este acesta. Izvorăște dintr-o puternică motivație și convingere interioară”.

Iulia Timoșenko este căsătorită din 1979 cu omul de afaceri Oleksandr Hennadiiovici Timoșenko. Acesta deține o fermă de ouă și este fondatorul a două companii care produc echipamente pentru instituții medicale. Cuplul ucrainean are o fiică, Eugenia Oleksandrivna Tymoshenko, antreprenoare, filantroapă și activistă ucraineană, fondatoare și președintă a Asociației „CHILD.UA”.

Surse:

https://www.theguardian.com/world/2022/jun/08/yulia-tymoshenko-on-war-in-ukraine-russia-putin

https://www.britannica.com/biography/Yulia-Tymoshenko

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regizorul care a câștigat primul Oscar din istoria Ucrainei „nu și-ar fi dorit să fie pe scenă”

Rusia ar fi folosit pentru prima oară racheta hipersonică Zircon pe frontul din Ucraina

Războiul din Ucraina a provocat a patra cea mai mare criză de refugiați din istorie

Șobolanii au invadat tranșeele din Ucraina într-un ecou sumbru al Primului Război Mondial