Un vulcan care a erupt în America Centrală în urmă cu zeci de mii de ani a creat o explozie atât de enormă încât oamenii de știință au crezut că a declanșat o răcire globală suficient de prelungită pentru a da startul unei ere glaciare.
Cunoscută astăzi sub numele de supererupția Los Chocoyos, erupția a fost una dintre cele mai mari din perioada cuaternară, însă un nou studiu care analizează mostre de gheață antice prezintă o imagine foarte diferită a ceea ce a urmat.
Eșantioanele de gheață ne permit să investigăm evenimentele climatice antice, deoarece acestea blochează depozite care pot fi testate și măsurate, inclusiv cenușa vulcanică.
O echipă de oameni de știință de la Universitatea St Andrews și-a propus să utilizeze mostre de gheață din Groenlanda și Antarctica pentru a stabili o dată mai precisă a producerii supraerupției Los Chocoyos și și-a folosit rezultatele pentru a reconstrui consecințele climatice care au urmat.
Această cercetare continuă este esențială dacă dorim să dezvoltăm cea mai bună perspectivă posibilă asupra modului în care viitoarele erupții explozive ar putea afecta clima globală, mediul și societățile.
Supererupțiile sunt definite prin potențialul lor exploziv, lăsând în urma lor o depresiune mare asemănătoare unui crater, numită caldera. Doar câteva au avut loc în ultimii 100.000 de ani și niciuna în istoria înregistrată.
Acestea au o importanță globală datorită potențialului lor de a pompa cantități mari de gaze în atmosfera superioară. Aceste depozite pot fi folosite ca markeri atunci când se studiază carote de gheață, deoarece pot include particule microscopice de cenușă, cunoscute sub numele de tephra, și vârfuri de sulfat vulcanic.
Căutând amprenta geochimică a supraerupției Los Chocoyos din sistemul vulcanic Atitlán din Guatemala în mostrele polare de gheață, echipa a putut determina că evenimentul a avut loc acum aproximativ 79 500 de ani.
Aceleași carote de gheață dețin o înregistrare detaliată a mediului, iar ceea ce au dezvăluit a fost faptul că, deși supererupția a fost urmată de schimbări catastrofale pe termen scurt ale sistemelor climatice globale, acestea nu au continuat la scară centenară sau milenară.
În schimb, planeta a revenit în câteva decenii la condițiile de dinaintea erupției.
Acest lucru schimbă radical înțelegerea noastră cu privire la ceea ce a urmat evenimentului Los Chocoyos și ridică întrebări cu privire la potențialul de schimbare a climei al supererupțiilor de-a lungul istoriei.
„În ultimele decenii, au existat dezbateri cu privire la impactul pe care supererupțiile îl au asupra climei globale, în special dacă acestea ar putea contribui la apariția unor condiții reci, de glaciațiune”, a declarat autorul principal al studiului, Helen Innes, pentru IFLScience.
„Dovezile noastre că, de fapt, climatul a revenit la condițiile de dinainte de supraerupție în anii care au urmat acestei emisii vulcanice catastrofale de sulfat reprezintă un pas înainte interesant pentru înțelegerea interacțiunilor dintre vulcanism și climă”.
Ciocolata are de suferit din cauza schimbărilor climatice
Termenul ONU pentru noile obiective climatice, ratat de majoritatea țărilor
Schimbările climatice forțează cultivatorii de șofran să se adapteze
Microbi unici descoperiți în pădurea Amazoniană ar putea influența schimbările climatice