Un biolog de la ”National Geographic” a făcut o descoperire EXCEPŢIONALĂ. ”Nu cred că a mai văzut cineva, vreodată, aşa ceva” – VIDEO

Această ţestoasă se presupune a fi prima reptilă cunoscută vreodată, care prezintă biofluorescenţă (capacitatea de a absorbi lumina albastră şi de a reflecta mai apoi diferite culori, de cele mai multe ori verde, roşu sau portocaliu).

Descoperită de David Gruber de la City University New York, biolog şi explorator la „National Geographic”, ţestoasa incredibil de rară a fost surprinsă pe o cameră de filmat, strălucind roşu aprins şi verde, sub o lumină albastră.

• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an
• Albinele primesc o șansă în plus: un nou supliment creat pentru a stopa declinul coloniilor

„Studiez de foarte mult timp aceste ţestoase şi nu cred că a mai văzut cineva, vreodată, aşa ceva”, a declarat Alexander Gaos, directorul asociaţiei care se ocupă cu salvarea ţestoaselor hawksbill în Pacificul de Est, care nu a fost implicat direct în această descoperire. „Este cu adevărat impresionant!”, i-a declarant el lui Jane Lee, într-un interviu oferit pentru National Geographic.

În momentul de faţă, oamenii de ştiinţă nu sunt siguri în legătură cu ce a cauzat această biofluorescenţă. După ce s-a jucat o perioadă cu lumina, ţestoasa s-a îndepărtat, iar Gruber nu a urmărit-o, deoarece ţestoasele hawksbill sunt unele dintre cele mai protejate specii din lume, ceea ce le face foarte greu de studiat.

Însă când a vorbit cu localnicii, aceştia i-au arătat mai multe ţestoase ţinute în captivitate şi toate au prezentat aceeaşi culoare roşie când au fost testate. Acest fapt sugerează că ar putea fi vorba despre o strategie comună a acestor ţestoase.

Din ceea ce se cunoaşte, biofluorescenţa a fost întâlnită doar la peşti şi la corali. Însă acest fenomen a fost studiat doar în ultimii 10 ani, aşa că mai sunt multe de învăţat despre el. Este complet diferit de bioluminescenţă, care este abilitatea animalelor de a produce propria lumină, prin intermediul unor reacţii chimice sau prin intermediul unor bacterii care emană lumină. Anul trecut s-a demonstrat că rechinii şi alţi peşti folosesc această abilitate pentru a se împerechea.

„Biofluorescenţa este folosită în mod normal pentru a găsi sau a atrage prada, pentru apărare sau pentru un fel de comunicare”, susţine Alexander Gaos, directorul asociaţiei care se ocupă cu salvarea ţestoaselor hawksbill în Pacificul de Est. Dar în acest caz, el consideră că poate fi vorba de o strategie de camuflaj a ţestoasei hawksbill, care este faimoasă pentru abilitatea sa de a fura. Probabil se bazează pe coralii din jur, care strălucesc alături de ea.

Gruber a declarant pentru National Geographic că roşul ar putea proveni de la o specie de alge, care cresc pe spatele ţestoasei şi o ajută să se camufleze. Însă culoarea verde este cu siguranţă emanată de ţestoasă, pe care o descrie ca un fel de OZN, apărut de nicăieri.

Următorul pas presupune studierea altor ţestoase în habitaturi diferite şi stabilirea, din punct de vedere chimic, a apartenenţei culorilor pe care acestea le emană. Este posibil ca ţestoasele să se hrănească cu o specie de plante care să aibă o componentă fluorescentă, sau este posibil ca acestea să-şi producă singure culorile.

Din nefericire, este extrem de puţin probabil ca aceste studii să poată fi realizate pe ţestoase hawksbill. „Este de-a dreptul dificil să studiem aceste ţestoase, deoarece au rămas foarte puţine şi sunt extrem de bine protejate”, a declarant David Gruber. Acesta a sugerat că ar fi posibilă studierea biofluorescenţei pe o specie înrudită cu aceste ţestoase, o specie mai puţin ameninţaţă de dispariţie, ţestoasa verde de mare.

Sursa: Science Alert