Renii au ajuns să mănânce alge pentru a nu muri de foame

Încălzirea globală are implicaţii adânci şi greu de prevăzut, transformând habitatul unor specii şi ameninţând însăşi existenţa acestora. Un astfel de exemplu nefericit este cel al renilor Svalbard. Aceştia trebuie să recurgă la consumul algelor marine pentru a-şi asigura necesarul de hrană, conform Fox News.

 

Cercetătorii de la Centrul pentru Cercetarea Dinamicii Biodiversităţii, din cadrul Universităţii Norvegiene de Ştiinţă şi Tehnologie, au aflat că renii sunt forţaţi să consume alge marine deoarece plantele pe care ei le consumă devin din ce în ce mai greu accesibile. Cauza acestei situaţii dramatice este încălzirea vremii. Astfel, în loc de zăpadă, prin care renii îşi pot căuta hrana pe care o consumă de obicei, vremea din habitatul lor are parte de mult mai multă ploaie faţă de limitele normale. Această ploaie face ca zăpada care s-a depus la nivelul solului să îngheţe, formând un strat gros de gheaţă pe care renii nu îl pot sparge.

 

Oamenii de ştiinţă au început să ia în calcul posibilitatea ca comportamentul de hrănire al renilor Svalbard să se fi schimbat atunci când au observat că aceştia se adună mai des pe linia ţărmului. De obicei, renii îşi caută hrana în interiorul uscatului, unde îşi folosesc copitele pentru a ajunge la vegetaţia care constituie hrana lor. Pentru a-şi testa teoria că renii recurg la consumul de alge marine, una dintre acestea fiind varecul, cercetătorii au analizat mostre de fecale pentru a identifica din ce este compusă dieta acestora. 

 

În urma testării fecalelor, rezultatele au arătat diferenţe între cantităţile de izotopi de carbon, azot sau sulf din mostre studiate. Cercetătorii au dedus că consumul varecului vine în completarea hranei normale. În habitatul lor natural există în continuare zone în care gheaţa nu blochează total accesul la hrană al renilor. Din păcate, aceste zone devin din ce în ce mai restrânse.

 

Veştile proaste în ceea ce priveşte siguranţa renilor Svalbard nu se opresc aici. Pe uscat, aceştia nu se confruntă cu vreun prădător care le poate ameninţa existenţa, dar schimbarea comportamentului alimentar expune renii la atacurile urşilor polari când ajung pe linia ţărmului. 

 

La întrebarea „Ce se poate face pentru reni, pe lângă reducerea efectelor încălzirii globale?”, dr. Jeffrey Welker de la Departamentul de Ştiinţe Biologice al Universităţii din Alaska, co-autor al studiului, răspunde că nu prea multe. „Nu se ia în calcul luarea de  măsuri pentru ajutarea renilor, acestora nefiindu-le distribuit nutreţ pe timpul iernii”, a precizat el. De asemenea, el este de părere că restrângerea suprafeţelor de unde renii îşi pot procura hrana va conduce la situaţia în care habitatul acestora va fi restrâns la zone precum Alaska.

 

Studiul citat a fost publicat în revista de specialitate Ecosphere.