O ipoteză fundamentală din teoria lui Darwin a fost confirmată la 140 de ani de la moarte sa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 1859, Darwin a publicat cartea Originea Speciilor, în care a facut mai multe asumpţii despre lumea animală, o parte dintre acestea au fost demonstrate de-a lungul timpului, altele nu. Recent, oamenii de ştiinta au reuşit să aducă dovezi care să confirme una dintre aceste ipoteze care a rămas nedemonstrată pentru mai bine de un secol: o specie de animale care prezintă o diversitate largă în cadrul ei tinde să creeze mai multe subspecii, notează Science Alert.

 La prima vedere, acest aspect pare destul de evident, dar, oamenii de ştiinţă au reusit să îl dovedească abia în urmă cu caţiva ani studiind păsările. Acum cercetatorii de la Universitatea Cambridge din Regatul Unit au încercat să confirme aceasta ipoteză si în cazul celorlalte animale, în special în cazul mamiferelor.

Aceştia au descoperit că ipoteza diversităţii din interiorul unei specii şi a consecinţelor acestei se aplică si in cazul mamiferelor, iar această diviziune a subspeciilor este mult mai important faţă de cum se credea anterior. Încazul girafelor vorbimde trei subspecii; în timp ce în cazul unei specii mai prolifice precum ce al vulpii roşii, diversitatea aceasta duce la un număr de 45 de subspecii, oamenii de ştiinţă ajungând la concluzia că acestea este cel mai mare număr de subspecii descoperite până acum.

Antropologul biolog Laura van Holstein declara: „Cercetarea mea investighează relaţia dintre specii şi varietatea subspeciilor dovedeşte că subspecia joacă un rol critic în dinamica evolutivă pe termen lung şi în evoluţia viitoare a speciilor”.

 In cartea lui Darwin acest process purta numele de „varietati” sau „soiuri”, idea principala era aceeasi ca în cazul subspeciilor- grupuri din cadrul unei specii cu trăsături şi moduri reproducere specifice.

Pentru a demonstra ipoteza lui Darwin, van Holstein a facut cercetări pe o baza de date care continea multiple informatii despre mamifere speciile si subspeciile acestora, asta pentru a identifica asemanari intre acestea. Aceasta ajuns la mai multe concluzii, printre care: exista o corelaţie mai puternica in cazul animalelor non-terestre de a crea subspecii, de exemplu păsările sau animalele acvatice.

De asemenea, cercetătoarea subliniază faptul că exista o relatie între apariţia unei specii noi si subspeciile de animale. De exemplu, în cazul delfinilor şi al liliecilor, cercetatoarea susţine că putem să considerăm subspecia mai curand ca începutul unei noi specii, decat evolutia uneia vechi.

Aceste descoperiri sunt importante deoarece ne ajuta să înţelegem cum actiunile noastre asupra mediului, schimbari climatice, distrugerea sau habitatelor,  pot influenta evoluţia viitoare a speciilor şi cum putem să conservam ecosistemele lor naturale.

Studiul Terrestrial habitats decouple the relationship between species and subspecies diversification in mammals a fost publicat în Proceedings of the Royal Society B.

Citeşte şi: