Natura continuă să ne uimească: Păsările nu cântă toate la fel. Au şi ele dialectele lor

Pasările au diverse dialecte în care cântă, în funcţie de specie şi de locurile în care trăiesc, conform unei specialiste din Noua Zeelandă, Laura Molles, citată de CNN.

Laura Molles este o specialistă în ecologie din oraşul neo-zeelandez Christchurch şi este interesată de o ramură puţin cunoscută a ştiinţelor – dialectele păsărilor.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

În timp ce unele păsări se nasc ştiind cum să cânte, altele trebuie să fie învăţate să cânte de exemplare adulte. Acestea din urmă pot dezvolta dialecte regionale, ceea ce înseamnă că pot cânta diferit în funcţie de zona în care trăiesc. Gândiţi-vă la accente specifice oraşului Boston ori statului american Georgia, doar că pentru păsări.

Natura ne uimește în fiecare zi

Exact cum vorbirea unei limbi locale îi ajută pe oameni să se integreze mai bine, dialectul păsărilor le creşte şansele de a-şi găsi o pereche. Iar, la fel cum dialectele umane pot dispărea uneori din cauza globalizării, aşa se întâmplă şi în cazul păsărilor. Similarităţile dintre limbajul uman şi cântecele păsărilor sunt uşor de depistat pentru Laura Molles şi pentru alţi experţi.

„Există asemănări minunate. Cultura, tradiţiile orale, totul este la fel”, afirmă ornitologul american Donald Kroodsma, autorul cărţii „Cântecele păsărilor pentru Naturalistul Curios: Ghidul tău pentru Ascultare” („Birdsong for the Curious Naturalist: Your Guide to Listening”).

Cântările păsărilor au inspirat de secole poeţi şi muzicieni, dar abia în anii 1950 oamenii de ştiinţă au început să acorde atenţie dialectelor păsărilor, notează Mediafax.

Păsările nu cântă toate la fel. Au chiar şi dialecte

Unul dintre pionierii în acest domeniu a fost Peter Marler, specialist în studiul comportamentelor, care a descoperit că păsările din Marea Britanie cântă diferit în funcţie de zonă.

În anii 1960-1970, oamenii de ştiinţă au plasat păsări în camere izolate, pentru a vedea dacă mai pot cânta, potrivit ornitologului Davit Luther. Au descoperit că unele specii de păsări, cele care învăţau să cânte, nu mai puteau cânta. Iar când păsările învaţă să cânte de la exemplarele adulte deprind anumite specificităţi, astfel că se dezvoltă un dialect local. Acest lucru înseamnă că dialectele pot exista doar la speciile de păsări care au o „tradiţie de învăţare orală”, explică Donald Kroodsma.

Dialectele pot apărea şi în contextul în care păsările se adaptează mediului, afirmă ornitologul american Elizabeth Derryberry.