Anatomia unică ajută câinele sălbatic african să aibă un stil special de vânătoare

Câinele sălbatic african se deosebește de prădătorii rivali, precum leii și hienele, datorită stilului unic de vânătoare prin care aleargă prada pe distanțe lungi până când ținta se prăbușește din cauza epuizării, în loc să se bazeze pe viteză, forță sau camuflare.

Câinele sălbatic african (Lycaon pictus), cunoscut și sub numele de câinele vopsit african sau câinele african de vânătoare, a dobândit o adaptare evoluționară crucială la nivelul oaselor, mușchilor și ligamentele membrelor anterioare care îi dau rezistență la alergare pe distanțe lungi.

• Aproape 30% din microplastice provin dintr-o sursă extrem de neglijată
• Test de cultură generală. Ce sunt rechinii: pești sau mamifere?

Grupuri nomade de 20 – 30 de câini sălbatici africani, originari din sudul și estul Africii, vânează prada, inclusiv antilope, precum impala, gazele și kudu, folosind strategii complexe coordonate, călătorind adesea până la 50 de de kilometri zilnic.

Folosind tehnica numită „prădare obositoare”, aceste animale pe cale de dispariție își urmăresc prada timp de apoape o oră, alergând cu o viteză de 64 km / h.

„Sunt vânători foarte eficienți, până la 60% din vânătorile lor se încheie cu succes, mai mult decât leii (30%) și hienele (25-30%)”, a declarat Heather Smith, specialistă în anatomie la Universitatea Midwestern din Glendale, Arizona, care a condus studiul citat de Reuters.

O specie unică de canide

Câinele sălbatic african este singurul canid, grupul din care fac parte câinii, lupii, vulpile și alte animale înrudite, cu doar patru degete complete la labele din față. Această caracteristică anatomică i-a ajutat să aibă o viteză crescută și o lungime mai mare a pașilor.

Folosind scanările CT și disecția unui câine sălbatic african care a murit din cauze naturale la o grădină zoologică, cercetătorii au descoperit un deget vestigial sub pielea membrelor anterioare. Mușchii asociați cu acest deget au fost reconfigurați și li s-a modificat scopul de-a lungul timpului, ajutând la „propriocepție” – percepția corpului asupra poziției și mișcării sale.

Totodată, cercetătorii au descoperit modificări la nivelul mușchilor membrelor care conțin o mulțime de fibre rezistente la oboseală și au identificat un ligament al labelor care poate acționa ca un arc pentru a propulsa câinii înainte. Au observat și o reducere a mușchilor care acționează în mod normal pentru a roti încheietura inferioară și a antebrațului, indicând o stabilitate crescută.

Acești câini sunt construiți pentru a avea rezistență, spre deosebire de prădătorii rivali care se folosesc de viteză (gheparzii), forță (leii) și camuflaj (leoparzii).

„Cu toate acestea, câinii sălbatici africani pierd uneori prăzile din cauza acestor carnivore mai mari și mai agresive”, a mai spus Smith în studiul publicat în jurnalul PeerJ.

Vă recomandăm să citiți și:

Top 10 animale simpatice, dar canibale

Mai există şi dreptate: leii au omorât şi mâncat un braconier în Africa de Sud

VIDEO Au ieşit din maşină într-un parc safari pentru a vedea de aproape animalele, însă la scurt timp unul dintre gheparzi a început să alerge spre ei

10 lucruri inedite pe care trebuie să le ştii despre girafe