Cum a ajuns fundul oceanului o groapă de gunoi pentru plastic, arme chimice și biberoane?

Adâncul oceanului a fost mult timp considerat ca fiind cumva separat de lumea de la suprafață, un loc întunecat, populat de creaturi „parcă de pe altă planetă”. De-a lungul anilor, încercarea de a înțelege viața din adâncuri a oferit multe surprize.

Una dintre cele mai importante dintre acestea se referă la existența unor comunități înfloritoare de viețuitoare grupate în jurul gurilor de aerisire hidrotermale de pe fundul oceanului. Aceste guri de aerisire se formează acolo unde fisurile din scoarța terestră permit ca apa de mare să intre în contact cu magma lichidă. La suprafață, apa expusă la magmă ar fi pur și simplu aruncată în fierbere, dar la adâncime, presiunea împiedică acest lucru. În schimb, apa este expulzată înapoi în ocean sub forma unui gheizer supraîncălzit.

• A fost găsită prima dovadă că și plantele au grijă de „copiii” lor
• Ce s-a întâmplat atunci când șoarecii de laborator au fost eliberați în natură?

Aceste jeturi pot depăși 400 grade Celsius și poartă un curent de minerale în sus, din mantaua Pământului. Pe măsură ce apa se răcește, aceste minerale se solidifică, formând structuri care pot avea zeci de metri înălțime și pot crește cu până la 30 cm pe zi, potrivit The Guardian.

Prima gură de aerisire hidrotermală a fost descoperită în 1977 de către oamenii de știință care cercetau fundul mării la 2.500 de metri adâncime, în Riftul Galapagos, între Ecuador și Insulele Galapagos, și care au detectat un vârf de temperatură în apropierea fundului oceanului. Atunci când oamenii de știință au revăzut fotografiile făcute de submersibilul lor, au fost uimiți să descopere o comunitate înfloritoare de creaturi vii.

Harta biodiversivității, posibilă soluție împotriva deșeurilor din ape?

Profesorul Tim O’Hara din Melbourne, Australia, lucrează acum la un proiect amplu, care își propune să utilizeze analiza genetică pentru a cartografia istoria biodiversității în oceane în ultimii 100 de milioane de ani.

„Visul meu este de a putea spune: Putem vedea că, în urmă cu 20 de milioane de ani, toate animalele din Atlantic au fost inundate în jos, iar apoi curentul circumpolar le-a măturat, astfel încât au populat Tasmania, și așa mai departe. Pentru că, dacă putem face asta, putem realiza o hartă animată care să arate mișcarea biodiversității de-a lungul a zeci de milioane de ani”, explică specialistul.

Totuși, ar putea o astfel de hartă să schimbe modul în care ne imaginăm adâncurile? Se pare că da, fie și numai pentru că ar arăta clar că adâncurile oceanului nu sunt un tărâm străin, ci sunt strâns legate de orice altă parte a planetei. Totodată, o astfel de hartă ar putea oferi un antidot la tendința de a trata oceanul ca pe un loc convenabil pentru a depozita deșeurile care sunt prea periculoase sau prea scumpe pentru a fi depozitate pe uscat.

În anii care au urmat Primului și celui de-Al Doilea război mondial, guvernele britanic, american, sovietic, australian și canadian au aruncat sute de mii de tone de arme chimice în adâncurile apelor din întreaga lume, fie în butoaie, fie prin scufundarea unor nave întregi încărcate cu gaz muștar (iperită) și agenți neurotoxici, cum ar fi sarinul. Deși protestul a dus la încetarea acestei practici în 1972, sute de pescari din Europa, SUA și din alte părți au fost spitalizați după ce au tras la suprafață, în plasele lor, bucăți solidificate de gaz muștar sau obuze care conțineau această substanță.

Peste 18.000 de obiecte radioactive pe fundul oceanului

Adâncurile oceanului au fost, de asemenea, folosite ca loc de odihnă pentru cantități mari de material nuclear. Un studiu din 2019 a descoperit cel puțin 18.000 de obiecte radioactive împrăștiate pe fundul Oceanului Arctic, multe aruncate de Uniunea Sovietică.

Aruncarea deșeurilor nucleare în ocean este doar o parte a unui exemplu mult mai grav de neglijență și lăcomie. Deșeurile sub formă de plastic și alte obiecte se găsesc peste tot în adâncurile oceanului, fapt evidențiat în mod clar de baza de date a Agenției japoneze pentru știința și tehnologia marine și terestre, care documentează prezența anvelopelor, a plaselor de pescuit, a pungilor de sport, a manechinelor, a mingilor de plajă și a biberoanelor pentru copii, împrăștiate pe fundul mării la adâncimi de mii de metri. În unele regiuni, numărul acestor obiecte depășește 300 pe kilometru pătrat.

Acest val de gunoaie a ajuns chiar și în cele mai adânci și mai îndepărtate părți ale oceanului: când exploratorul Victor Vescovo a ajuns pe fundul Gropii Marianelor în 2019, nu a întâlnit doar specii de amfipode necunoscute până atunci, ci a găsit și o pungă de plastic și ambalaje de dulciuri. O altă expediție efectuată în Mariana de către Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA în 2016 a observat o conservă la o adâncime de 4.947 de metri.

Volumul de plastic din straturile de suprafață ale oceanului pălește în comparație cu cel din apele mai adânci. Studiile sugerează că până la 99,8% din cele peste 11 milioane de tone de plastic care intră în ocean în fiecare an dispar în apele mai adânci.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Gravitația planetei Marte ar influența oceanele Pământului, sugerează cercetătorii

A fost descoperită planeta cu oceane care clocotesc!

Astronomii au găsit mai multă apă decât în oceanele Pământului într-un loc în care se formează planete

Circulația Oceanului Atlantic se apropie de un punct „devastator”, indică un nou studiu