Tratăm cu indiferență lucrurile care ajung în toaletă. Însă medicamentele pe care le luăm, de la cele pentru anxietate până la antibiotice, nu dispar pur și simplu după ce ies din corpul nostru. Multe dintre ele nu sunt eliminate complet de sistemele de tratare a apelor uzate și ajung în râuri, lacuri și pâraie, unde pot persista și influența fauna sălbatică în moduri neașteptate. Cum îi afectează poluarea cu medicamente din ape pe somoni?
Într-un studiu recent, oamenii de știință au analizat modul în care un sedativ numit clobazam, prescris frecvent pentru tulburări de somn și anxietate, afectează migrația juvenililor de somon atlantic (Salmo salar) din râul Dal, din centrul Suediei, către Marea Baltică.
Rezultatele sugerează că chiar și urmele infime de medicamente din mediul înconjurător pot modifica comportamentul animalelor în moduri care le pot influența șansele de supraviețuire și succesul în sălbăticie.
Un studiu global recent asupra râurilor lumii a arătat că apele sunt contaminate cu medicamente pe toate continentele, inclusiv în Antarctica. Aceste substanțe ajung în ecosistemele acvatice nu doar prin uzul zilnic, odată ce compușii activi sunt eliminați prin urină sau fecale, ci și prin aruncarea incorectă a medicamentelor și prin deversări industriale.
Până în prezent, au fost identificate aproape 1.000 de substanțe farmaceutice active în mediile naturale din întreaga lume.
Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că țintele biologice ale multor dintre aceste medicamente, cum ar fi receptorii din creierul uman, se regăsesc și la o varietate mare de specii. Cu alte cuvinte, nu doar oamenii sunt afectați.
De fapt, cercetările din ultimele decenii au arătat că poluarea cu medicamente din ape poate perturba numeroase aspecte ale vieții animalelor, de la fiziologie, dezvoltare și reproducere, până la comportament. Deși efectele asupra comportamentului au fost mai puțin studiate, experimentele de laborator au demonstrat că mulți dintre acești contaminanți pot influența funcționarea creierului și comportamentul peștilor sau al altor animale. Acest lucru este îngrijorător, deoarece acțiuni esențiale pentru supraviețuire, precum evitarea prădătorilor, căutarea hranei și interacțiunile sociale, pot fi afectate.
Cercetările de laborator oferă indicii valoroase, dar condițiile experimentale nu reflectă adesea complexitatea naturii. Mediile naturale sunt dinamice și imprevizibile, iar animalele pot avea reacții diferite față de cele observate în laborator. De aceea, cercetătorii au decis să testeze efectele expunerii la poluarea cu medicamente din ape direct în sălbăticie.
Într-un studiu de teren de amploare desfășurat în centrul Suediei, oamenii de știință le-au implantat juvenililor de somon emițătoare care eliberau treptat clobazam, împreună cu dispozitive de urmărire, pentru a monitoriza migrarea lor spre mare.
S-a descoperit descoperit că peștii expuși la clobazam aveau șanse mai mari să ajungă în Marea Baltică, în comparație cu cei netratați. De asemenea, aceștia traversau mai rapid două baraje hidroelectrice majore care, de obicei, întârzie sau blochează migrarea somonilor.
Pentru a înțelege mai bine aceste modificări, a fost realizat un experiment de laborator care a arătat că expunerea la clobazam influențează și comportamentul de grup al peștilor, cunoscut sub denumirea de „shoaling”, în prezența unui prădător.
Acest lucru sugerează că modificările comportamentale observate în mediul natural ar putea fi rezultatul unor schimbări în dinamica socială și în comportamentul legat de asumarea riscurilor. Acest studiu este printre primele care demonstrează că poluarea farmaceutică poate influența nu doar comportamentul în laborator, ci și rezultatele reale pentru animale în sălbăticie, scrie Phys.org.
Chiar dacă, la prima vedere, creșterea succesului migrator poate părea un efect pozitiv, orice modificare a comportamentului natural poate avea consecințe în lanț asupra ecosistemelor.
Chiar și schimbările care par benefice, cum ar fi traversarea mai rapidă a barierelor, pot avea un cost. Modificările în momentul migrației, de exemplu, pot face ca peștii să ajungă în mare când condițiile nu sunt favorabile, sau să îi expună unor noi prădători și riscuri. Pe termen lung, aceste ajustări subtile pot afecta dinamica întregii populații și pot amenința echilibrul ecosistemelor.
Desigur, medicamentele sunt esențiale pentru sănătatea oamenilor și a animalelor. Însă acumularea lor în râuri și lacuri impune necesitatea unor soluții mai inteligente pentru protejarea apelor.
O parte a soluției constă în modernizarea stațiilor de epurare. Tehnologii avansate, cum ar fi ozonarea, care presupune injectarea de ozon în apa uzată pentru a descompune poluanții, pot fi eficiente în eliminarea medicamentelor. Totuși, astfel de sisteme sunt adesea extrem de costisitoare și inaccesibile pentru multe regiuni.
O altă direcție promițătoare este chimia verde, adică dezvoltarea de medicamente care se degradează mai ușor în mediu sau devin mai puțin toxice după utilizare. Echipa acestui studiu a evidențiat recent această abordare drept un pas esențial pentru reducerea poluării farmaceutice.
Reglementările mai stricte și practicile corecte de eliminare a medicamentelor pot, de asemenea, preveni ajungerea acestora în apele naturale.
Nu există o soluție unică, dar prin combinarea progreselor științifice, tehnologice și a politicilor publice, putem proteja fauna sălbatică de efectele neintenționate ale poluării cu medicamente.
Studiul a fost publicat în revista Science.
Niveluri ridicate de mercur au fost găsite în păsările din Svalbard
Polul Nord s-ar putea deplasa cu 27 de metri mai spre vest până la finalul secolului
Motivul incredibil pentru care delfinii mor de foame într-o lagună din SUA
Un fenomen îngrijorător se petrece în Marea Groapă Albastră din Belize