O nouă descoperire poate rescrie teoriile cu privire la formarea primilor asteroizi şi poate rezolva anumite mistere ale meteoriţilor

Rezultatele pot rezolva anumite enigme cu privire la compoziţia meteoriţiilor găsiţi pe Terra şi pot explica şi de ce asteroizii sunt diferiţi de comete, scrie Science News.

Cea mai mare parte a cunoaşterii despre primele corpuri solide din sistemul nostru solar provine din meteoriţii chondrici carbonatici, despre care se ştie că reprezintă bucăţi din primii asteroizi. Compoziţia chimică a acestora este asemănătoare cu cea a soarelui – dacă se face excepţie de hidrogen şi heliu, compoziţiile chimice ale celor două corpuri sunt similare.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Această asemănare sugerează că primii asteroizi s-au format direct din discul de gaz şi praf care a precedat planetele. De asemenea, compoziţia sugerează că aceste corpuri s-au format în prezenţa apei şi la temperaturi relativ scăzute, în jur de 150 de centigrade.

Dacă primii asteroizi aveau o circumferinţă mai mare de 20 de kilometri – şi nu este niciun motiv pentru care să considerăm că nu este aşa – elementele radioactive ar fi încălzit roca mai mult de 150 de grade. Unii savanţi au sugerat că asteroizii erau poroşi, iar apa care curgea prin sistemul de pori răcea obiectul. Dar apa ar fi înlăturat anumite elemente ale rocii, modificând compoziţia chimică asemănătoare soarelui. În acest sens, Philip Bland de la Curtin University of Technology din Perth, Australia, a precizat că „este un paradox”.

Bland modela comprimarea acestor globuri primordiale de gheaţă şi praf în rocă solidă, atunci când ideea a apărut: dacă nu era vorba despre rocă solidă? „În acel moment, nimic nu se întâmplase să forţeze aceste particule împreună pentru a se transforma în rocă solidă”.

Bland a precizat că elementele radioactive ar fi încălzit corpul, ducând la topirea gheţii şi la transformarea obiectului ceresc într-un glob noroios. Noroiul ar fi suspendat particulele sedimentare, astfel acestea nu puteau fi înlăturate de apă. În urma modelărilor, cercetătorii au constat că aceste corpuri cereşti s-au întărit odată cu trecerea timpului.

Studiul este relevant şi pentru înţelegerea diferenţelor dintre asteroizi şi comete

De asemenea, aceste obiecte noroioase pot explica diferenţa dintre asteroizi şi comete. Cometele, care au în componenţă mai multă gheaţă şi tind să fie mai depărtate de soare, s-au format mai târziu în istoria sistemului solar, unde era mai puţină căldură radioactivă disponibilă.

Modelul a arătat şi că unii asteroizi ar fi noroioşi în tot volumul, în timp ce alţii dezvoltă miez solid.

Ultimul rezultat poate descrie şi corpurile mai mari, precum planetele pitice ca Ceres, cel mai mare obiect din centura de asteroizi.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Doi asteroizi din sistemul solar au primit nume româneşti

Avertismentul astronomilor: riscul impactului cu un asteroid este în creştere

Detaliul inexplicabil fotografiat de sonda Dawn pe planeta pitică Ceres

Ziua Asteroidului. Care sunt asteroizii şi cometele care ar putea DISTRUGE Terra