Pubertatea poate ”recalibra” răspunsul la stres al copiilor care nu au primit o îngrijire adecvată în primii ani ai vieţii

Un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Minnesota arată că trecerea prin pubertate poate recalibra răspunsul la stres al copiilor care nu au primit îngrijiri adecvate în primii ani de viaţă, notează Medicalxpress. 

Oamenii de ştiinţă au definit lipsa de îngrijiri adecvate ca fiind situaţia în care dezvoltarea copiilor este împiedicată deoarece aceştia nu primesc sprijin social, emoţional şi fizic şi care prezintă un răspuns crescut la cortizol. Acest răspuns diminuat poate continua până în copilăria mijlocie, chiar dacă copilul părăseşte un mediu în care condiţiile de dezvoltare nu sunt asigurate.

• Un vizitator interstelar, observat recent în Sistemul Solar, ar putea reprezenta cea mai veche cometă cunoscută
• „Un atac direct asupra cercetării științifice”: Administrația Trump propune oprirea unor misiuni NASA esențiale

Pentru a măsura diferenţele de cortizol şi răspunsul la acesta, cercetătorii au colectat mostre de salivă şi au realizat observaţii asupra unui număr de 299 de copii şi adolescenţi, cu vârste cuprinse între şapte şi 15 ani. Aceştia au fost supuşi unor situaţii stresante: teste la matematică, competiţii în faţa unui juriu sau să vorbească în public. Dintre participanţii la acest studiu, 129 fuseseră crescuţi într-un orfelinat, pentru ca mai târziu să fie adoptaţi de o familie în care au primit resursele necesare dezvoltării. 

În urma corelării tuturor informaţiilor obţinute, cercetătorii au aflat că:

1. participanţii post-instituţionalizaţi au prezentat o reactivitate crescută la cortizol pe măsură ce avansau până la pubertate, aducând răspunsurile la stres la nivelul celor experimentate de colegii lor neadoptaţi;

2. participanţii neadoptaţi nu au arătat diferenţe semnificative în reactivitatea cortizolului la nicio etapă pubertală

„Pubertatea pare să fie un moment în care acest sistem de stres se recalibrează la condiţiile actuale şi oferă o oportunitate reală de intervenţie asupra copiilor cu risc ridicat pentru a sprijini decizii de viaţă mai sănătoase”, a declarat dr. Megan Gunnar, autoare principală a studiului.

Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Citeşte şi: