Exoplanete foarte mari și spectaculoase, aflate în afara sistemului nostru solar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cu cât aflăm mai multe despre exoplanete, cu atât ne dăm seama că universul este mult mai mare decât ne-am imaginat vreodată. Că așa stau lucrurile dovadă stă faptul că până la începutul anilor 1990, astronomii nu descoperiseră încă o planetă aflată în afara sistemului nostru solar.

Chiar dacă oamenii de știință erau convinși de existența altor siteme solare, diferite de al nostru, au existat puține dovezi care să demonstreze acest lucru. Până în 1992 când Aleksander Wolszczan și Dale Frail au descoperit două planete extrasolare – sau exoplanete, cum mai sunt ele denumite.

La scurt timp, în 1995, au apărut informații și despre prima exoplanetă descoperită în jurul unei stele asemănătoare soarelui. Este vorba despre 51 Pegasi b, numită oficial Bellerophon, o exoplanetă care se rotește în jurul stelei 51 Pegasi din Constelația Pegas. Descoperirea le-a aparținut astronomilor Michel Mayor și Didier Queloz, ambii laureați ai Premiului Nobel pentru fizică în 2019.

Din 1995, catalogul de exoplanete s-a extins rapid. Până acum a fost confirmată oficial existența a peste 4.000 de lumi în afara sistemului nostru solar, alte 7.000 așteptând să fie clasificate, potrivit NASA, conform livescience.com.

În zilele noastre, procesul de descoperire a altor lumi este în continuă expansiune, lucru datorat într-o mare măsură și îmbunătățirii metodelor de observare.

Iar lucrurile au intrat într-o nouă fază odată cu lansarea telescopul spațial James Webb (JWST), căruia i-a fost încredințată chiar misiunea de a descoperii noi exoplanete.

Pe măsură ce apar noi informații despre existența unor lumi paralele, cercetătorii constată, cu surprindere, că universul este unul foarte ciudat, diferit de cel imaginat ani la rând de oamenii de știință. Astfel, în condițiile în care au apărut informații noi, de-a lungul anilor, despre existența unor planete, aparținând altor sisteme solare, în care „plouă cu fier și sticlă”, sau despre planete de diamant care au scăpat de sub tutela stelele lor părinte, astrologii constată din ce în ce mai des că trăim într-un sistem solar destul de „plictisitor”.

Temperaturi extreme, de 2.500 grade C

Iată câteva exemple de planete descoperite recent în legătură cu care se petrec lucruri demn de scenariile SF ale unui film de aventură.

WASP-76b, spre exemplu, este o planetă blocată de steaua sa mamă BD + 01 316. Aceasta înseamnă că o parte a planetei este orientată permanent spre stea, provocând temperaturi foarte mari, de aproximativ 2.500 grade C – punct care poate permite fenomenul de vaporizare al fierul.

Partea orientată spre stea a WASP-76b este expusă în permanență radiațiilor, de mii de ori mai intense decât cele primite de Pământ de la soare.

Ploi torențiale de fier topit

Partea WASP-76b care se află orientată spre steaua mamă a planetei este mai răcoroasă cu cel puțin 1.000 grade C, fapt ce permite vaporilor de fier să fie transportați în emisferă de vânturile puternice, formându-se mai apoi picături de fier topit care cad pe suprafața mai rece a planetei.

Indiciul cheie care a permis astronomilor să descopere prezența acestor ploi de fier a venit atunci când instrumentul ESPRESSO a fost folosit pentru a investiga atmosfera WASP-76b și nu s-au găsit urme ale elementului pe o parte a lumii.

HD 189733 b: Astrul pe care „plouă” cu sticlă topită

Privită din exterior, HD 189733 b dă impresia unei planete frumoase și liniștite, asemănătoare cu o uriașă marmură albastră, sticloasă.

În cazul majorității exoplanetelor, însă, aparențele pot fi înșelătoare. Este și cazul acestui astru.

Nuanța albastră a planetei HD 189733 b provine dintr-o  caracteristică a sa mortală; întreaga planetă este supusă, în permanență, rafalelor de ploi cu sticlă topită, care acoperă practic, suprafața întregului astru. Pe exoplaneta, descoperită în 2005 atât de Observatorul de raze X Chandra al NASA, cât și de telescoapele cu raze X XMM Newton ale ESA, vânturile ating viteze de până la 9.000 de kilometri pe oră.

Din acest motiv ploaia de sticlă topită ridică particule de silicat, pe care le transformă în adevărate proiectile microscopice.

Gliese 1132b: Planeta care și-a creat a doua atmosferă

Gliese 1132 b seamănă izbitor de mult cu Pământul. Raza și masa sa sunt doar puțin mai mari față de cele de pe Terra. Chiar și vârsta – de 4,5 miliarde de ani – se apropie de cea a planetei noastre.

Ceea ce face, însă, ca cele două lumi să fie total diferite este proprietatea astrului Gliese 1132 b de a orbita mult mai aproape de steaua lui mamă roșie, completând o orbită în doar 1,6 zile terestre.

Această proprietate are ca rezultat faptul că Gliese 1132 b se confruntă cu o temperatură de suprafață mult mai ridicată decât planeta noastră, 137 grade C, radiația intensă eliminând atmosfera exoplanetei.

De altfel, astronomii au descoperit recent că se întâmplă ceva extraordinar pe Gliese 1132 b. Influența gravitațională a stelei sale – cu 20% mai mare decât soarele – creează forțe de maree intense care „strâng” și „întind” planeta. Această „flexare” dă naștere unei activități vulcanice violente și face ca gazele să se precipite la suprafața astrului.

Aceste gaze construiesc practic o a doua atmosferă, potrivit NASA.

Citește și:

Izotopi detectați pentru prima oară în atmosfera unei exoplanete

Ar putea extratereștrii de pe exoplanete pe care le-am descoperit să observe, la rândul lor, Pământul?

Astronomii au confirmat existența unei exoplanete solide în cel mai apropiat sistem solar

Astronomii au observat, pentru prima dată, un disc care formează sateliți naturali în jurul unei exoplanete