Strălucirea misterioasă din galaxia spirală Messier 64 a fost explicată de astronomi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Astronomii au descoperit că hidrogenul gazos din discul exterior al Messier 64 (M64), o galaxie căreia i se mai spune și „Ochiul Rău”, deoarece pare să arunce o privire sinistră asupra Cosmosului, provine de la o galaxie-satelit mai mică. M64 ar fi atras-o recent și s-ar fi „înfășurat” în aceasta. Materialul acestei galaxii mai mici este cel care întunecă marginea galaxiei M64.

Descoperirea ar putea să ne ofere indicii despre viitorul galaxiei noastre. Estimările privind masa și conținutul satelitului sfărâmat sugerează că acesta era remarcabil de asemănător cu Micul Nor al lui Magellan, o galaxie pitică satelit a Căii Lactee, care într-o zi va fi absorbită.

Aceste descoperiri, conduse de astronomul Adam Smercina de la Universitatea din Washington, SUA, au fost acceptate în The Astrophysical Journal Letters și sunt disponibile pe serverul de preprinturi arXiv.

Calea Lactee a fuzionat cu alte galaxii de mai multe ori de-a lungul istoriei

„Masa discului gazos exterior contra-rotativ al lui M64 este, de asemenea, comparabilă cu masa gazoasă a Micului Nor al lui Magellan, sugerând că originea cea mai probabilă a discului contra-rotativ unic al lui M64 a fost o fuziune recentă cu un satelit bogat în gaz, foarte asemănător cu Micul Nor al lui Magellan”, au scris cercetătorii, potrivit Science Alert.

Calea Lactee a fuzionat cu alte galaxii de mai multe ori de-a lungul istoriei sale lungi, de 13,6 miliarde de ani, iar astronomii pot vedea alte galaxii din Univers în diferite stadii ale procesului de fuziune.

Cercetătorii au folosit instrumentul Hyper Suprime-Cam al Telescopului Subaru ca să studieze spațiul din jurul M64, aflat la aproximativ 1,4 milioane de ani-lumină distanță.

Indicii clare ale unei fuziuni galactice

Observațiile lor au dezvăluit ceea ce ei spun că sunt indicii clare ale unei fuziuni galactice. Cercetătorii au găsit un halou galactic – o sferă difuză de materie întunecată, gaz și stele care înglobează galaxiile spirale, despre care se crede că se formează și crește prin fuziuni de galaxii.

Dar au găsit și dovezi ale unui obuz. Aceasta este o densitate de stele, care este produsă prin interacțiunea gravitațională dintre două galaxii care fuzionează. Pe măsură ce galaxiile orbitează una în jurul celeilalte, interacțiunea lor gravitațională creează o rezistență care face ca stelele să fie reunite.

Fuziunea „minoră”, absorbția unei galaxii pitice

Pentru a confirma acest scenariu, cercetătorii au folosit date de la Telescopul Hubble al NASA, astfel încât să estimeze masa și compoziția galaxiei absorbite. Ei au obținut o masă stelară de aproximativ 500 de milioane de mase solare, în concordanță cu masa de 300 de milioane până la un miliard de mase solare a Micului Nor al lui Magellan.

Comparația cu simulările a arătat că distribuția învelișului din jurul lui Messier 64 este în concordanță cu ceea ce este cunoscut sub numele de fuziune „minoră”, adică absorbția unei galaxii pitice satelit de către gazda mai mare.

„Sugerăm că discul său exterior de gaz a fost acumulat recent în timpul unei fuziuni de 52:1 cu o galaxie cu masa Micului Nor al lui Magellan și că acum se ciocnește cu un disc de gaz existent în interior, alimentând o explozie de formare de stele la interfața disc-disc și conducând benzile de praf vizibile de la care își câștigă numele. Viitoarele studii observaționale și teoretice vor ajuta la testarea acestei idei”, au scris cercetătorii.

Între timp, M64 ne poate ajuta să înțelegem în ce mod s-au format halourile stelare.

Vă mai recomandăm și: 

Planetele „haotice” ar putea fi un posibil semn al extratereștrilor

Ce s-a întâmplat cu stelele dispărute din inima Căii Lactee?

Test de cultură generală. Unde este marginea Universului?

Hubble a cartografiat haloul galaxiei Andromeda, cel mai mare vecin al Căii Lactee