În 2025, doi sateliți ai Agenției Spațiale Europene vor crea prima eclipsă de Soare artificială

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Perechea de sateliți Proba-3 a Agenției Spațiale Europene (ESA) se află pe orbită, însă procesul de calibrare pentru a-i permite unuia dintre sateliți să creeze o eclipsă de Soare artificială pentru celălalt nu este încă finalizat. Totuși, la trei săptămâni după lansare, majoritatea oamenilor nu știu prea multe despre progresul misiunii.

Atunci când a fost lansat Telescopul Spațial James Webb (JWST), în 2021, a beneficiat de o publicitate intensă, fiecare etapă a desfășurării sale fiind documentată detaliat pe blogul NASA și preluată de presa internațională.

Situația este foarte diferită în cazul misiunii Proba-3, lansată pe 5 decembrie 2024, însă acest nivel scăzut de expunere mediatică ar putea fi potrivit pentru o misiune concepută să învețe din umbră.

Misiunea care va crea o eclipsă de Soare artificială

Eclipsele totale de Soare atrag milioane de turiști și reprezintă ocazii excelente pentru educația științifică. Însă, cu mult înainte de a deveni evenimente publice, au fost esențiale pentru cercetare. Existența coroanei solare a fost descoperită în timpul unei eclipse totale în 1724, iar Teoria Generală a Relativității a fost confirmată în timpul eclipselor din 1919 și 1922, scrie IFL Science.

Cu toate acestea, eclipsele totale sunt rare (apărând o dată la 18 luni), durează cel mult 7 minute și depind de condițiile meteorologice. Pentru a elimina aceste obstacole, ESA a decis să creeze o eclipsă de Soare artificială. În loc să folosească un disc uriaș pentru a bloca Soarele, soluția ESA implică doi sateliți poziționați la 150 de metri unul de celălalt. Un disc de 1,4 metri, transportat de primul satelit (Occulter), va bloca lumina solară pentru celălalt satelit (Coronagraph Spacecraft), care va studia umbra formată.

Ce vor studia sateliții Proba-3?

Spre deosebire de instrumentele coronografice tradiționale, care folosesc un singur satelit, Proba-3 utilizează doi sateliți pentru a elimina efectul de difracție a luminii în jurul discului, ceea ce permite observarea unei regiuni altfel inaccesibile a coroanei solare. Aceasta este „zona de tranziție” dintre Soare și coroană, cheia pentru înțelegerea unor mistere fundamentale precum:

De ce coroana solară este mult mai fierbinte decât suprafața Soarelui? Deși există teorii, ele nu sunt complete. Observațiile extinse ale coroanei ar putea oferi răspunsuri definitive.

Ce procese accelerează vântul solar la viteze uriașe (până la 2 milioane km/h)? Se bănuiește că magnetismul are un rol, dar detaliile rămân necunoscute.

Ce forțe determină ejecțiile masive de coroană (CME)? Aceste fenomene pot reprezenta o amenințare pentru tehnologia modernă, dar nu înțelegem complet de ce unele erupții solare declanșează CME-uri, iar altele nu.

Cât de mult variază energia emisă de Soare? Sateliții Proba-3, fiind situați mai departe de Pământ decât alte instrumente, ar putea oferi măsurători mai precise.

Cum se comportă electronii capturați în centurile Van Allen? Misiunea Proba-3 va trece prin aceste centuri de două ori pe orbită, oferind date valoroase în afara perioadelor în care studiază Soarele.

Când va fi creată această eclipsă de Soare artificială?

Deși misiunea Proba-3 a fost lansată cu succes, cei doi sateliți nu se vor separa înainte de începutul anului 2025. În primele luni, echipa ESA va testa și calibra sistemele misiunii, proces care va dura cel puțin 3-4 luni. Între timp, ESA a publicat două imagini care confirmă că sistemele de orientare (startrackers) funcționează corect.

Deși va dura ani până să obținem răspunsuri la marile întrebări, misiunea Proba-3 deschide calea pentru explorări revoluționare ale coroanei solare și ale dinamicii spațiale din jurul Pământului.

Vă recomandăm să citiți și:

O planetă cu „coadă” îi nedumerește pe oamenii de știință

O nouă formulă ar putea schimba modul în care căutăm viața în Univers

Test de cultură generală. Cât timp îți ia să ajungi la Lună?

A fost găsită o stea gigantă roșie cu pete mai mari decât Soarele