Cercetătorii confirmă că pupilele ni se schimbă în timp ce respirăm

Cercetătorii confirmă că pupilele ni se schimbă în timp ce respirăm. Probabil ați auzit expresia că „ochii sunt ferestrele sufletului”, dar se pare că aceștia sunt legați și de modul în care respirăm.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au studiat dimensiunea pupilelor pentru a înțelege atenția, emoțiile și chiar anumite afecțiuni medicale. Acum, cercetări recente au dezvăluit că pupilele își modifică dimensiunea în sincron cu respirația.

• Mimica facială prezice alegerile oamenilor, arată un nou studiu
• Efectul placebo și nocebo: cum așteptările noastre pot vindeca sau îmbolnăvi corpul

Pupilele nu sunt niciodată statice, ele se ajustează constant pentru a controla cantitatea de lumină care intră în ochi. Puteți testa acest lucru singuri: priviți-vă în oglindă și îndreptați o sursă de lumină spre ochi, veți observa cum pupilele se micșorează. Această reacție influențează direct percepția vizuală: pupilele dilatate ne ajută să detectăm obiecte slabe în periferia vederii, în timp ce pupilele contractate îmbunătățesc claritatea imaginii, fiind esențiale pentru activități precum cititul, explică Science Alert.

Ce arată pupilele despre starea noastră de sănătate?

Acest reflex este atât de fiabil încât medicii îl folosesc pentru a evalua funcția cerebrală. Dacă o pupilă nu reacționează la lumină, poate indica o urgență medicală, cum ar fi un accident vascular cerebral.

Totuși, lumina nu este singurul factor care influențează pupilele. Este bine cunoscut faptul că acestea se contractă atunci când ne concentrăm asupra unui obiect apropiat și se dilată ca răspuns la efort mintal sau excitare emoțională.

După cum spunea pioniera cercetărilor asupra pupilelor, Irene Loewenfeld: „Omul poate fie să roșească, fie să pălească atunci când este emoționat, dar pupilele i se vor dilata întotdeauna.”

Din acest motiv, dimensiunea pupilelor este folosită frecvent în psihologie și neuroștiințe pentru a măsura atenția și efortul mintal. Până de curând, oamenii de știință identificaseră doar trei tipuri de reacții pupilare. Acum, cercetătorii de la Institutul Karolinska din Stockholm (Suedia) și Universitatea din Groningen (Țările de Jos) au confirmat existența unei a patra: pupilele ni se schimbă în timp ce respirăm.

Pupilele ni se schimbă în sincron cu respirația

Acest fenomen, denumit „răspunsul pupilar de fază respiratorie”, arată că pupilele sunt mai mari în timpul expirației și mai mici la începutul inspirației. Spre deosebire de celelalte reacții pupilare, acest răspuns este generat exclusiv de ritmurile corpului și este constant. Mai mult, el implică atât dilatarea, cât și contracția pupilelor.

Deși au existat indicii anecdotice despre o legătură între respirație și pupile de peste 50 de ani, dovezile anterioare erau neconcludente. Având în vedere cât de des este utilizată dimensiunea pupilelor în medicină și cercetare, echipa a considerat esențial să investigheze acest aspect mai aprofundat.

Prin cinci experimente desfășurate cu peste 200 de participanți, cercetătorii au confirmat că dimensiunea pupilelor fluctuează în sincron cu respirația și că acest efect este extrem de robust. În timpul studiilor, participanții au fost invitați în laborator, unde li s-au măsurat pupilele și ritmul respirator în timp ce se relaxau sau realizau diverse sarcini pe un ecran de calculator.

Pe parcursul experimentului, cercetătorii au variat alți factori importanți: iluminarea, distanța de fixare și nivelul de efort mintal necesar. În toate cazurile, efectul respirației asupra pupilelor a rămas constant.

De asemenea, echipa a analizat influența diferitelor tipare de respirație. Participanții au fost instruiți să respire doar pe nas sau doar pe gură, să își încetinească sau să își accelereze ritmul respirator. Indiferent de metoda folosită, rezultatele au fost aceleași: pupilele erau mai mici la începutul inspirației și mai mari în timpul expirației.

Ce putem învăța din descoperirea că pupilele ni se schimbă în timp ce respirăm?

Această descoperire schimbă modul în care înțelegem atât respirația, cât și vederea. Ea sugerează o legătură mai profundă între respirație și sistemul nervos decât se credea anterior. Următoarea întrebare majoră este dacă aceste modificări subtile ale pupilelor influențează percepția vizuală.

Fluctuațiile sunt de ordinul fracțiunilor de milimetru, mai mici decât reacția pupilei la lumină, dar comparabile cu răspunsul la efort mintal sau excitare. Dimensiunea acestor schimbări este teoretic suficient de mare pentru a influența modul în care vedem lumea. Astfel, este posibil ca vederea noastră să alterneze subtil în timpul fiecărei respirații între optimizarea pentru detectarea obiectelor slabe (când pupilele sunt mai mari) și îmbunătățirea clarității detaliilor fine (când pupilele sunt mai mici).

În plus, la fel cum reflexul pupilar la lumină este folosit ca instrument de diagnostic, modificările legăturii dintre pupile și respirație ar putea indica precoce anumite tulburări neurologice.

Această cercetare face parte dintr-un efort mai amplu de a înțelege modul în care ritmurile interne ale corpului influențează percepția. Oamenii de știință descoperă tot mai mult că creierul nostru nu procesează informațiile externe izolat, ci integrează și semnale interne provenite din corp. De exemplu, ritmurile inimii și ale stomacului au fost asociate cu îmbunătățirea sau afectarea procesării stimulilor senzoriali.

Dacă respirația influențează modificările pupilelor, ar putea ea să modeleze și percepția noastră asupra lumii? Această descoperire deschide noi direcții de cercetare despre modul în care ritmurile corpului influențează percepția, un proces care are loc, literalmente, cu fiecare respirație.

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu a descoperit că femeile sunt mai generoase decât bărbații

Sarea îmbogățită cu potasiu, promițătoare în reducerea riscului de accident vascular cerebral

Cum să ai grijă de inima ta, chiar și atunci când există antecedente de afecțiuni cardiace în familie?

Test de cultură generală. De ce dormim?