Telefonul a devenit o prelungire a persoanei noastre, dar nu toți știm să-l folosim cu bun simț sau cu măsură. În vremuri în care conversațiile se reduc la mesaje scurte sau, dimpotrivă, la apeluri interminabile, arta comunicării telefonice pare să se piardă. Cum răspundem politicos când cineva ne întrerupe? Ce facem cu persoanele care monopolizează discuția sau care ne ignoră apelurile? Și, mai ales, cum gestionăm relațiile atunci când ghosting-ul devine o normalitate?
Bunul simț la telefon. Reguli de bază pe care mulți le ignoră
Unele studii arată că un procent mare dintre apelurile telefonice sunt percepute ca deranjante dacă nu respectă anumite norme sociale. Iar în România, unde franchețea, să o numim astfel, face parte din cultură, uneori trecem cu vederea elementele de politețe.
Prin urmare, ar fi frumos să ținem cont măcar de un set minim de reguli ale bunei purtări, inclusiv un „Bună” înainte de a cere ceva. Începe conversația cu un salut, nu cu o cerere. „Bună, ai un minut?” sună mai bine decât „Trebuie să-ți cer ceva”. Nu țipa sau vorbi prea încet – un experiment al Universității din Illinois (2020) a demonstrat că tonul vocii influențează până la 38% percepția interlocutorului. Nu mânca, nu mesteca, nu tasta în timp ce vorbești – sunetele de fundal pot fi enervante. Nu suna la ore nepotrivite – dacă nu e urgență, un mesaj e de ajuns. Nu-i indicat nici a vorbi cu speaker-ul activat în locuri publice – prea puțin probabil ca cineva să își dorească să audă jumătate din conversația ta.
Știm cu toții acel tip de interlocutor care transformă un simplu apel într-un monolog de o oră. Sau, dimpotrivă, pe cel care te întrerupe constant. Cu vorbăreții incurabili, merită încercată fraza – „înțeleg ce spui, dar trebuie să închei acum” ori „să revenim când avem mai mult timp?”.
Pentru cei care te întrerup, pauzele deliberate și întrebările precise („pot să-ți spun părerea mea?”) pot restabili echilibrul.
Un studiu făcut la Universitatea Harvard (2019) sugerează că oamenii care monopolizează conversațiile o fac din teama de a nu fi ignorați. Recunoașterea emoției poate deschide calea către o discuție mai echilibrată.
Ce facem atunci când cineva se plânge mereu și evită să ne asculte problemele?
Este frustrant să asculți constant problemele altcuiva fără să ai ocazia să împărtășești și tu ce te preocupă. În cazul acesta, ai putea încerca redirecționarea conversației cu tact – „Îmi pare rău că treci prin asta. Și eu am avut o zi complicată…”. Stabilește limite – dacă devine obișnuință, poți spune: „Vreau să te ajut, dar și eu am nevoie să vorbesc uneori”.
A nu primi niciun răspuns la apeluri sau mesaje este una dintre cele mai enervante și frustrante experiențe ale erei digitale. Și cu siguranță cei mai mulți dintre noi au pățit-o măcar o dată.
De ce se întâmplă asta? Un motiv ar fi evitarea conflictului – mulți preferă tăcerea în locul unei discuții neplăcute. Sau din cauza supraîncărcării informaționale – uneori, oamenii pur și simplu uită să răspundă. Ori poate este vorba despre priorități schimbătoare – posibil ca mesajul tău/apelul tău să ajungă la un moment nepotrivit, iar persoana îl lasă „pe mai târziu”, dar uită de el din cauza agitației din timpul zilei. La unii intervine și frica de angajament, astfel că evită să răspundă din teamă că discuția ar putea implica obligații (ex.: cereri de ajutor, întâlniri sau discuții prea lungi). Oboseala socială – după ore de interacțiuni online, unele persoane își „închid” energia socială și ignoră mesajele. Manipulare pasivă – în unele cazuri, respingerea unui apel ori ignorarea unui mesaj este o tactică deliberată pentru a menține controlul sau pentru a transmite dezinteres fără confruntare. Unele persoane ignoră mesajele atunci când se simt copleșite de emoții, chiar dacă nu au un conflict cu interlocutorul.
Ce putem face în aceste situații? În niciun caz să insistăm. Un singur mesaj urmat de liniște e mai eficient decât insistența. Apoi, analizează relația – dacă este vorba despre o persoană apropiată, poate merită o discuție sinceră.
Există și tipul opus celor care nu răspund la telefon și fug de apeluri cu orice preț – cei care sună de zece ori pe zi pentru fleacuri.
Soluțiile cele mai la îndemână ar fi folosirea mesajelor automate – „sunt ocupat acum, te sun eu mai târziu”, comunicarea clară a mesajelor -„îmi place să vorbim, dar nu pot răspunde mereu imediat”, stabilirea unor „ore de disponibilitate” – îi poți spune calm: „în intervalul X-Y sunt mai liber(ă) și pot răspunde. Dacă suni atunci, voi fi bucuros(ă) să vorbim!” Astfel, reduci apelurile nepotrivite fără să înjosești interlocutorul, folosirea tactului prin umor – poți dezamorsa situația cu o glumă care transmite mesajul: „Cred că ai depășit recordul meu de apeluri într-o zi! Hai să facem așa: dacă e urgent, scrie-mi „URGENT” în mesaj, și voi răspunde cât pot de repede.” Bonus pentru relații apropiate: dacă persistă, explică-i că înțelegi nevoia de contact, dar ai nevoie și de spațiu („Îmi pasă de tine, dar am și alte responsabilități”). Aproape întotdeauna, problema se rezolvă prin limite clare, dar cu sensibilitate trasate.
În concluzie, telefonul este o unealtă, nu o obligație. Rămânem politicoși, dar și fermi în a ne proteja spațiul personal. Comunicarea bună la telefon nu înseamnă doar să fim drăguți, ci și să știm să gestionăm dinamica conversației.
Și, la final, o întrebare: când a fost ultima dată când ai avut o conversație la telefon care te-a energizat, și nu te-a epuizat? Dacă răspunsul nu vine ușor, poate e momentul să reevaluezi cum folosești acest mic dispozitiv care poate conecta sau distanța.
Surse:
https://www.verywellmind.com/afraid-making-phone-calls-tips-3024317
https://greatergood.berkeley.edu/article/item/ghosting_someone_may_hurt_you_as_much_as_it_hurts_them
Cum influențează alimentația somnul: Între mituri și realitate
Care sunt exercițiile fizice care te ajută să dormi mai bine?
Acestea sunt bolile care se răspândesc cel mai repede
Durerea din suflet: de ce apare și cum ne putem găsi liniștea interioară