Singurătatea este adesea văzută ca o simplă lipsă de conexiuni sociale. Însă două studii recente arată că lucrurile sunt mai nuanțate: nu contează doar câți oameni ai în jur, ci și cum percepi relațiile respective. Iată de ce singurătatea percepută contează mai mult decât numărul de conexiuni!
Un studiu introduce conceptul de „asimetrie socială”, adică diferența dintre izolarea reală și singurătatea percepută. Analizând aproape 8.000 de adulți cu vârste de peste 50 de ani din Anglia, urmăriți timp de peste 13 ani, cercetătorii au descoperit că acest dezechilibru este asociat cu un risc mai mare de boli și deces.
Studiul a fost publicat în JAMA Network Open.
Persoanele care se simțeau mai singure decât ar sugera nivelul lor de conexiune socială au avut un risc crescut de mortalitate, boli cardiovasculare și afecțiuni pulmonare. În schimb, cei care erau izolați, dar nu se simțeau singuri, nu prezentau creșteri semnificative ale riscurilor.
„Majoritatea mesajelor de sănătate publică se concentrează pe creșterea numărului de relații. Dar conexiunea în sine nu spune întreaga poveste. Două persoane cu situații similare pot avea evoluții de sănătate foarte diferite, în funcție de cum își percep relațiile”, a explicat Anthony Ong, citat de MedicalXpress.
Cu alte cuvinte, nu doar existența relațiilor contează, ci și interpretarea lor.
Un al doilea studiu, publicat în Communications Psychology, a analizat modul în care apare și se menține singurătatea în viața de zi cu zi. 157 de adulți au fost monitorizați timp de 20 de zile, raportând de mai multe ori pe zi nivelul de singurătate, interacțiunile sociale și percepțiile lor.
Rezultatele arată că singurătatea funcționează ca un sistem dinamic. Momentele de singurătate sunt legate de percepția unui „pericol social”, sentimentul de a fi respins, criticat sau subevaluat. Aceste percepții duc la retragere și la interacțiuni mai puține sau mai superficiale.
În timp, se formează un cerc vicios: emoțiile negative influențează percepțiile, acestea schimbă comportamentul, iar comportamentul întărește emoțiile.
„Singurătatea nu este doar o stare, ci influențează modul în care oamenii interpretează situațiile sociale și reacționează la ele”, a spus Ong.
Persoanele cu singurătate cronică prezintă aceste tipare mai intens, ceea ce face ca ciclul să fie mai greu de întrerupt.
Împreună, cele două studii sugerează că singurătatea nu este doar o problemă de lipsă a contactului social, ci o ruptură între realitate și percepție, care poate avea efecte asupra sănătății.
De aceea, simpla creștere a numărului de interacțiuni nu este întotdeauna suficientă. Intervențiile ar trebui să vizeze și modul în care oamenii interpretează relațiile și situațiile sociale, nu doar contextul extern.
Te irită tot și ridici vocea fără să vrei? Ce arată, de fapt, asta despre sistemul tău nervos
De ce simțim că nu avem timp, chiar și atunci când avem mai mult ca oricând?
De ce social media te face să crezi că ceilalți au vieți mai reușite?
Cum poate o persoană perfect normală să „alunece” în nebunie