De ce îi irită pe unii oameni compasiunea față de animale a altora. Psihologia criticilor de tipul „De oameni nu-ți pasă?”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă un om oprește mașina ca să hrănească un câine abandonat sau plânge moartea unei pisici salvate de pe stradă, în loc de empatie, primește uneori ironii sau replici tăioase: „De oameni nu-ți pasă?”, „Exagerezi”, „E doar un animal”. Este o reacție ce poate apărea, surprinzător de des, chiar în sânul familiei sau în interiorul grupurilor de prieteni.

Psihologii sugerează că, în unele cazuri, tensiunea poate avea legătură și cu propriile nesiguranțe, frustrări sau vulnerabilități ale celui care critică. Altfel spus, conflictul nu apare neapărat din lipsă de empatie față de animale, ci din disconfortul emoțional pe care îl poate provoca compasiunea celuilalt.

• De ce acasă este, uneori, cel mai rău loc
• Lipsa de somn poate afecta memoria socială. Ce au descoperit cercetătorii despre rolul cafelei

Când bunătatea devine o oglindă incomodă

În psihologia socială există ideea că oamenii tind să se compare permanent cu cei din jur. Atunci când cineva apropiat face un gest de compasiune puternică, persoana care privește poate simți, fără să își dea seama, un disconfort interior.

Gestul celuilalt poate deveni, fără intenție, o oglindă incomodă. Dacă unul dintre parteneri investește timp, energie sau bani pentru salvarea unui animal, celălalt ajunge uneori să se compare instinctiv cu acel gest și să se întrebe, chiar inconștient: „Eu aș face asta?”. Unele cercetări sugerează că astfel de comparații pot genera disconfort, mai ales atunci când gestul celuilalt pune în lumină propriile valori sau alegeri.

Așa apar replicile de tipul „Exagerezi”, „Te comporți de parcă ar fi un copil” sau „Sunt oameni care au nevoie de ajutor, nu câinii”.

De ce unii oameni percep animalele ca pe o competiție emoțională

În unele relații, atenția și timpul investite într-un animal pot fi percepute ca resurse limitate. Dacă partenerul, copilul sau prietenul apropiat investește emoțional într-un animal, apare senzația că o parte din atenția care li se cuvenea lor a fost mutată în altă direcție.

Și, cum spuneam, de aici apar comentarii încărcate de gelozie sau frustrare: „Mai mult îți pasă de pisica aia decât de mine” sau „Pentru un câine găsești bani imediat”.

Cercetările nu sugerează că afecțiunea față de animale reduce automat capacitatea unei persoane de a manifesta empatie față de oameni. Din contră, studiile arată că persoanele capabile de compasiune față de animale tind să fie mai empatice și în relațiile cu cei din jur.

Rănile emoționale care se reactivează

Unele reacții dure au legătură și cu felul în care oamenii au fost tratați emoțional în trecut. În unele cazuri, experiențele emoționale din copilărie pot influența modul în care oamenii reacționează la manifestările de afecțiune și vulnerabilitate.

Bunătatea care îi face pe alții să se simtă inconfortabil

Psihologia socială descrie un fenomen numit Do-gooder derogation, tendința unor oameni de a-i critica sau ironiza pe cei care fac gesturi considerate prea morale sau prea altruiste.

Unele studii au arătat că persoanele percepute ca fiind deosebit de morale sau altruiste pot provoca disconfort social, chiar și atunci când nu critică direct pe nimeni. Cu alte cuvinte, uneori oamenii nu reacționează împotriva animalului salvat, ci împotriva sentimentului că propria lor lipsă de implicare devine mai vizibilă.

Nu toți au fost educați să privească animalele la fel

De asemenea, există și o componentă culturală importantă. Oamenii crescuți în medii unde animalele aveau exclusiv un rol utilitar (un câine care păzea curtea, o pisică ce prindea șoareci, o vacă ținută pentru lapte) privesc atașamentul emoțional intens ca pe o exagerare modernă.

Pentru ei, ideea de a cheltui sume mari pe tratamente veterinare sau de a suferi profund după moartea unui animal poate părea greu de înțeles.

De ce discuțiile despre animale devin atât de personale

Conflictele legate de animale rareori rămân doar despre animale. În multe familii sau relații, ele ating teme mult mai sensibile: cine primește atenție, cine se simte ignorat, câtă tandrețe este „acceptabil” să arăți și cât de confortabil se simte fiecare cu propria vulnerabilitate.

Tocmai de aceea, o simplă fotografie cu un câine salvat sau o vizită la veterinar poate declanșa reacții disproporționate. Pentru unii oameni, reacția poate avea legătură nu doar cu animalul sau cu gestul în sine, ci și cu propriile experiențe, valori sau vulnerabilități emoționale.

Știați că?

Studiile arată că oamenii care manifestă empatie ridicată față de animale tind să aibă scoruri mai mari și la empatia interpersonală.

În psihologia socială există un fenomen bine documentat: oamenii percepuți ca foarte altruiști sau excesiv de morali ajung uneori să fie criticați, ironizați sau priviți cu ostilitate de cei din jur.

Relația emoțională dintre oameni și animale activează în creier zone asociate atașamentului și îngrijirii sociale.

Surse:

https://www.psychologytoday.com/us/blog/animals-and-us/202001/why-good-people-hate-animal-rights-activists

https://www.frontiersin.org/journals/psychology/articles/10.3389/fpsyg.2019.02309/full

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6826447/

https://greatergood.berkeley.edu/article/item/the_compassionate_animal

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sângele uman ar putea conține o relicvă evolutivă mai veche decât animalele

Ce spun psihologii despre oamenii care rănesc animale

S-ar putea ca toate animalele, plantele și ciupercile de pe Pământ să aibă un singur strămoș comun

Peste 30.000 de animale au fost sacrificate pe o insulă grecească din cauza febrei aftoase