Prima pagină Cultura

Misterele Moscovei: Metroul secret construit de KGB

Nicu Pârlog | 06.30.2014 | ● Vizualizări: 5492

Lumile şi universurile subpământene au fascinat dintotdeauna imaginaţia oamenilor. De la catacombele în care se ascundeau primii creştini, la cele ale Parisului şi de la buncărele construite în timpul Războiului Rece, la staţiile neterminate nici în prezent ale metroului din New York, spaţiile subpământene ne-au însoţit constant în istorie. Însă probabil cel mai interesant labirint subteran este metroul secret construit din ordinele lui Stalin sub actuala reţea de metrou care deserveşte locuitorii Moscovei. Obiectiv secret sau materializare a fricilor paranoice ale „Tătucului Popoarelor”, metroul care avea numele de cod „D-6” este şi astăzi unul dintre cele mai puţin cunoscute şi controversate obiective din Rusia.

 
O pasiune pentru subterane
 
Conducătorii Rusiei au avut dintotdeauna un interes aparte faţă de construcţiile subterane. La scurt timp după căderea Constantinopolului, cărţile şi documentele istorice care compuneau uriaşa bibliotecă a Bizanţului porneau pe un drum lung spre cetatea Moscovei. Bibiloteca conţinea peste 800 de manuscrise în greacă, arabă, ebraică şi latină şi făcea parte din zestrea de nuntă a prinţesei Sofia din familia Paleologilor, nepoata directă a ultimului împărat bizantin.
 
Pentru adăpostirea ei, cnejii Moscovei au ordonat săparea unei uriaşe camere secrete sub locul unde astăzi este Kremlinul. Locaţia bibliotecii s-a pierdut încă din jurul anului 1500. 
 
Alt eveniment:
 
Spre sfârşitul vieţii sale, ţarul Ivan cel Groaznic a construit o cameră de tortură undeva în adâncurile Moscovei. Legendele ruse spun că sângerosul ţar a ordonat apoi uciderea tuturor celor care au participat la construirea camerei de tortură, pentru a preveni identificarea locului cu pricina în care putea să-şi satisfacă legendara-i sete de sînge, suferinţă şi moarte...
 
 
În jurul anului 1700, la ordinele împărătesei Ecaterina cea Mare s-au construit canale subterane pentru dirijarea cursului rîului Neglinaya , ca parte dintr-un proces ambiţios al expansiunii Moscovei ca oraş. În perioada în care bolşevicii au luat puterea, existau deja multe reţele subterane sub Moscova. Chiar şi astăzi, o secţiune sub centrul metropolei ruse, arată un număr de 15 niveluri subterane care coboară la adâncimi de peste 700 metri.
 
Cum comunismul a modernizat agresiv toate ţările fostei URRS, inclusiv Rusia, amprenta arhitectonică a acestui sistem represiv s-a caracterizat prin urbanizare cu orice preţ şi finalizarea unor uriaşe proiecte industriale. Planurile construirii unui metrou în Moscova datează încă de pe vremea Rusiei Imperiale, cu toate acestea primele lucrări de profil la uriaşa reţea de metrou „oficial” din Moscova au început în anul 1931. Chiar şi astăzi, metroul moscovit aduce cu sine o mare încărcătură istorică a acelor vremuri.
 
 
Culme a arhitecturii staliniste, el a fost totuşi un mare proiect public în inima „paradisului proletarilor”, o antiteză a transportului public din megalopolisuri capitaliste precum Londra, New York sau Tokyo. O parte importantă din materialele de construcţii folosite, au făcut iniţial parte din miile de biserici şi mănăstiri dărâmate de avântul ateist al lui Stalin. Spre exemplu, marmura folosită la pavarea staţiilor de metrou Park Kulturîi, Kropotninskaya sau Okhotnîi Riad a fost adusă de la Catedrala Hristos Mântuitorul...
 
Se estimează că un număr de peste 75.000 de muncitori au lucrat în condiţii inumane timp de doi ani pentru terminarea magistralei principale a metroului. Munca a fost deosebit de grea, căci s-a făcut în mare parte prin forţa braţelor din cauza lipsei utilajelor mecanizate speciale.
 
Între folclor urban, teorii cospiraţioniste şi rapoarte oficiale americane
 
Însă pe lângă metorul oficial, destinat trasnportului oamenilor de rând, Iosif Stalin, care trăia cu o teamă paranoică că va fi asasinat, a ordonat construirea unui sistem alternativ de galerii de metrou. Denumit „Metro-2„ sau „Proiectul D-6” în limbajul codificat al poliţiei secrete sovietice din acele timpuri, metroul cel secret era legat direct de obiectivele cele mai importante ale URSS-ului: „Dacea” lui Stalin (rezidenţa dictatorului situată în afara Moscovei), Ministerul Apărării, buncărele de comandă şi alte obiective militare deosebit de importante. Există surse contradictorii cu privire la costurile reale ale acestui obiectiv militar secret. Cu toate acestea, se poate deduce că acestea au fost de-a dreptul uriaşe.
 
Unii cercetători susţin că proiectul a fost oprit după moartea lui Stalin, alţii cred că fiecare conducător sovietic, şi nu numai, care s-a perindat la conducerea Kremlinului, a adăugat noi magistrale şi buncăre. Până şi site-ul oficial al metroului public moscovit anunţă că există patru magistrale alternative care leagă metroul de obiective strategice precum Kremlinul, unele sedii ale FSB (actualul serviciu secret al Federaţiei Ruse), precum şi de aeroportul guvernamental din Vkonovo.
 
 
Circulă zvonuri cu privire şi la existenţa unui oraş subteran construit sub Moscova, lângă districtul Ramenki, capabil la nevoie să adăpostească peste 30.000 de oameni, precum şi un centru secret de comandă folosit frecvent de comandaţnţii forţelor armate ruse. Se spune că uriaşul complex subteran de la Ramenki a fost terminat încă de la mijlocul deceniului 1970-1980, având în componenţă depozite de hrană, apartamente, săli de cinema şi chiar bazine de înot.
 
Metro-2 este un subiect popular în Rusia încă din timpurile sovietice, când oamenii de rând îl pomeneau pe ascuns, cam cum vorbeau pe atunci românii despre „laserele secrete cu care Ceauşescu ar fi topit tancurile sovietice la graniţa cu Prutul”...
 
 
Ruşii vorbeau despre Metro-2 inclusiv ca despre o dovadă în plus a paranoiei şi luxului în care se complăceau liderii sovietici. Un grup local de exploratori şi speologi, intitulaţi Diggers susţin că în cadrul căutărilor lor au descoperit tunelele metroului alternativ. Un analist politic actual din Rusia a susţinut nici mai mult, nici mai puţin ca metorul secret să devină o rută alternativă de magistrale pentur uz public, ţinând cont că metroul din Moscova este cel mai aglomerat sistem de metrou din lume după cel din Tokyo.
 
Sursele oficiale ruse susţin că însăşi metroul public are multe magistrale şi staţii neterminate din lipsă de fonduri. Idee care alimentează părerile conform cărora Metro-2 ar fi doar un complex de magistrale neterminate, deci nedate încă în folosinţă publică. Însă conform unei ştiri repede uitată, publicată în New Zeeland Herald, demolarea hotelului Rossiya a scos la iveală o serie de tuneluri care fac legătura dintre Kremlin şi locul hotelului. Mai mult, Shalva Kiriginski, patronul firmei care a efectuat demolarea, a declarat că imediat după acest lucru, locul a fost împânzit de agenţi ai FSB-ului care i-au îndepărtat pe muncitorii săi.
 
 
Însă cea mai interesantă dovadă cu privire la existenţa reală a Metro-2, vine tocmai din partea unui raport din anul 1991 al US Department of Defense. Documentul intitulat Military Forces in Transition vorbeşte despre o complexă reţea subterană sub Moscova. Raportul susţine că reţeaua subterană ar permite Uniunii Sovietice să funcţioneze chiar în cazul unui război nuclear.
 
Recent, conform unui material realizat de către trustul media ABC metroul secret al lui Stalin ar exista şi funcţionează nestingherit în continuare. Scopurile şi motivaţiile din spatele său rămân încă nişte secrete, nici infirmate, nici confirmate de către autorităţile ruse. Cum stă bine oricăror secrete.