Cum poți să-ți dai seama dacă persoana cu care vorbești te ascultă cu adevărat?

Clipitul asigură întreținerea esențială a ochilor, iar în mod normal clipim de mai multe ori pe minut fără să ne gândim prea mult la acest lucru, deși s-ar putea să devii mai conștient de propriile clipiri după rezultatele unui nou studiu care leagă acest reflex de încărcarea cognitivă. Astfel vom putea răspunde și la întrebarea: cum poți să-ți dai seama dacă persoana cu care vorbești te ascultă cu adevărat?

Cum poți să-ți dai seama dacă persoana cu care vorbești te ascultă cu adevărat? Cercetătorii din Canada au descoperit că avem tendința de a clipi mai rar atunci când ascultăm pe cineva vorbind, mai ales în prezența zgomotului de fond.

• Accidentările sportive suferite de femei în timpul menstruației ar putea fi mai grave, spune un studiu
• Telescopul Webb a găsit o exoplanetă cu o compoziție inexplicabilă

„Am vrut să aflăm dacă clipitul este influențat de factorii de mediu și cum se leagă acesta de funcțiile executive. De exemplu, există o sincronizare strategică a clipirilor, astfel încât o persoană să nu piardă ceea ce se spune?”, explică Pénélope Coupal, cercetătoare în psihologie la Universitatea Concordia din Montreal.

Cum poți să-ți dai seama dacă persoana cu care vorbești te ascultă cu adevărat?

Pentru a răspunde la această întrebare, echipa a realizat două experimente cu un total de 49 de participanți, monitorizând numărul de clipiri în timp ce voluntarii ascultau propoziții citite cu voce tare. În cadrul experimentelor au fost modificate două variabile-cheie: condițiile de iluminare și nivelul de zgomot de fundal, care făceau mai ușoară sau mai dificilă înțelegerea mesajului.

La toți participanții, rata clipirilor a scăzut vizibil și constant în timpul citirii propozițiilor, în comparație cu momentele de dinainte și de după. Atunci când nivelul zgomotului de fond era mai ridicat, clipitul s-a redus și mai mult.

Nu au fost observate diferențe semnificative ale ritmului de clipire în funcție de iluminare, ceea ce sugerează că efortul cognitiv necesar pentru înțelegerea vorbirii, și nu oboseala vizuală, a influențat acest comportament. Chiar dacă rata medie de clipire varia de la o persoană la alta, tendința de a clipi mai rar pe minut a fost constantă în întregul grup. În concordanță cu studii anterioare, acest lucru indică faptul că clipim mai puțin atunci când creierul depune un efort mai mare pentru a interpreta sunetele.

„Nu clipim la întâmplare. De fapt, clipim sistematic mai rar atunci când sunt prezentate informații relevante”, spune Coupal.

Care este legătura dintre clipit și ascultat?

Cercetătorii nu au analizat direct de ce gândirea și clipitul sunt conectate, dar propun câteva explicații. De pildă, creierul ar putea încetini ritmul clipirii pentru a reduce întreruperile informațiilor vizuale care ajung la ochi.

„Studiul nostru sugerează că clipitul este asociat cu pierderea de informație, atât vizuală, cât și auditivă. Probabil de aceea inhibăm clipitul atunci când este transmisă o informație importantă”, spune cercetătorul în psihologie și inginerul acustician Mickael Deroche, de la Universitatea Concordia.

Alte cercetări indică faptul că clipitul funcționează ca un fel de pauză mintală, în timp ce creierul procesează propoziții scrise sau reacționează la indicii emoționale. Un număr mai mic de clipiri ar putea semnala un nivel crescut de atenție.

„Este posibil ca un mecanism de reglare similar să existe și în sistemul auditiv, adaptând principiile observate în vedere pentru a susține procesarea sunetelor, prin optimizarea momentului clipirii astfel încât să fie reduse perturbările atenției auditive”, notează cercetătorii în studiu.

Pe viitor, echipa sugerează că tiparele de clipire ar putea fi folosite ca un nou instrument pentru evaluarea încărcării cognitive și a procesării mintale, pentru a înțelege când creierul este mai solicitat și, eventual, pentru a identifica semne ale unor probleme cognitive, într-un mod similar analizelor de vorbire și auz.

Totuși, oamenii de știință subliniază că este nevoie de mult mai multe date pentru a confirma aceste legături, scrie ScienceAlert.

„Pentru a fi pe deplin convingători, trebuie să cartografiem cu precizie momentul și tiparul în care informația vizuală și cea auditivă sunt pierdute în timpul unei clipiri. Acesta este pasul logic următor”, spune Deroche.

Cercetarea a fost publicată în revista Trends in Hearing.

Vă recomandăm să citiți și:

Cuvintele care vindecă: cum să vorbești ca să fii auzit, respectat și înțeles

Cum a devenit „narcisismul” unul dintre cele mai folosite cuvinte ale psihologiei moderne

Cum facem iubirea să reziste până la adânci bătrâneți?

Un studiu dezvăluie motivul pentru care exercițiile fizice reduc riscul de cancer