Prima pagină Stiinta

Darwin da mana cu Adam & Eva. Stiinta este sceptrul lui Dumnezeu?

Alexandru Safta | 05.10.2009 |
Darwin da mana cu Adam & Eva. Stiinta este sceptrul lui Dumnezeu?     religie, spiritualitate, genetica, selectie naturala, evolutionism, darwin, adam si eva, dumnezeu, creationism + zoom
Galerie foto (9)

Scepticii se intreaba adesea cum este posibil ca toate varietatile si rasele umane din prezent sa provina din aceiasi doi stramosi originari. In principiu, aceasta dilema nu este diferita de cea care propune spre dezbatere motivul pentru care un copil cu parul blond si cret, spre exemplu, se trage din parinti bruneti cu parul neted.

Microevolutie da, macroevolutie nu

Una dintre ipoteze este aceea ca, la fel cum, astazi, unii indivizi poseda in ADN-ul lor bagaj genetic capabil sa produca descendenti cu o cromatica diferita a ochilor sau a parului, primii parinti ai umanitatii, Adam si Eva, posedau genele care le permiteau sa produca toate varietatile si rasele de oameni. Poate ca noi, in prezent, nu mai avem aceleasi gene abilitate sa formeze fiecare rasa umana, dar este o premisa plauzibila cea conform careia cuplul primordial putea poseda acest bagaj genetic.

Toate rasele umane poseda gene pentru aceleasi trasaturi de baza, dar nu toti oamenii dispun de fiecare variatie posibila a acestor gene. De exemplu, o persoana poate avea cateva variatii genetice pentru cromatica ochilor (caprui, verzi, albastri), in timp ce altcineva poate stapani numai o singura variatie de gene care determina aceasta trasatura (caprui). Astfel, abilitatile celor doi de a influenta culoarea ochilor descendentilor lor vor fi diferite.

De asemenea, unii parinti cu parul negru sunt capabili sa nasca vlastari cu parul blond, dar copiii lor blonzi (deoarece mostenesc numai genele recesive) nu vor avea abilitatea de a produce copii cu parul negru decat daca ii vor procrea cu cineva care are parul de culoare inchisa. Daca descendentii "arieni" vor copula cu altii la fel ca ei atunci intreaga linie si populatie va fi formata numai din blonzi, chiar daca stramosul originar va fi avut parul negru.

Tocmai de aceea, in realitate, nu exista decat o singura rasa - si anume cea umana - in cadrul careia exista nenumarate variatii si permutari. Dovezile furnizate de stiinta indica faptul ca numai microevolutia (variatii in cadrul unei specii biologice precum varietatile de caini, pisici, cai, vite etc.) este posibila, dar nu macroevolutia (variatiile dincolo de speciile biologice, in special de la formele mai simple la cele mai complexe). Singura evolutie posibila care apare in natura este microevolutia, sau evolutia pe orizontala, nu si cea pe verticala.

Abilitatea genetica a microevolutiei exista natural, in timp ce macroevolutia nu exista incifrata in legea firii. Genele microevolutiei (instructiuni sau programe chimice si genetice) exista in cazul fiecarei specii, dar nu si acelea ale macroevolutiei. Daca natura nu are inteligenta si abilitatea de a perferoma inginerii genetice - sa construiasca in intregime noi gene si nu doar sa produca variatii si noi combinatii ale genelor deja existente - atunci macroevolutia nu va fi niciodata posibila natural.

Mutatiile - toate's vechi si noua's toate

In prezent, avem varietati canine care nu existau cu mai multe secole in urma. Toate acestea nu constituie decat un alt exemplu de microevolutie in natura. Nu conteaza cate varietati de caini se nasc, ei vor ramane mereu caini si nu se vor transforma sau evolua intr-un alt fel de animal. Chiar si formarea unei specii cu totul noua de planta sau animal prin hibridizare nu va sustine evolutia darwiniana deoarece o asemenea hibridizare nu implica niciun fel de productie a noilor informatii genetice, ci de-abia o recombinare a genelor deja existente.

Modificarile si noile combinatii ale genelor deja prezente in lumea vie pentru trasaturi distincte s-au mai intamplat in natura, dar niciodata nu s-a descoperit un proces de creare de gene in intregime noi sau de trasaturi cu totul originale. Aceasta situatie se intampla chiar si in cazul mutatiilor genetice. De exemplu, mutatiile in cazul genelor pentru parul uman se pot altera astfel incat un alt tip de par uman sa se dezvolte, dar mutatiile nu vor schimba genele pentru pilozitatea umana astfel incat pene, aripi sau trasaturi cu totul noi sa se dezvolte in loc. Mutatiile pot cauza chiar si multiplicari ale caracterisiticilor deja existente - un deget in plus spre exemplu, chiar si intr-o alte parte a corpului decat la maini sau la picioare - dar nimic dintre aceste lucruri nu se califica in pozitia de trasatura noua.

Evolutionistii sunt de parere ca, daca li se acorda suficient timp, mutatiile aleatorii din codul genetic, cauzate de fortele hazardante de mediu, precum radiatiile, vor produce gene cu totul noi pentru noi caracteristici asupra carora selectia naturala poate actiona sau pe care le poate prezerva. Totusi, nu exista niciun fel de dovada stiintifica prin care sa se arate ca mutatiile la intamplare au abilitatea de a genera noi gene capabile sa programeze dezvoltarea trasaturilor noi la diverse specii. Un asemenea rezultat ar solicita inginerie genetica. Mutatiile genetice aleatorii cauzate de mediu nu vor tine niciodata loc de inginerie genetica.

Mutatiile sunt accidente in structura secventiala moleculara a codului genetic si ele sunt aproape intotdeauna nocive. Sigur ca, la fel cum unele cutremure nu produc avarii cladirilor, exista de asemenea mutatii care nu dauneaza din punct de vedere biologic. Dar, chiar si daca are loc o mutatie benefica, pentru fiecare mutatie de acest fel vor exista sute de soi rau, cu un rezultat care se va dovedi in timp catastrofal pentru specii.

Mai mult decat toate aceste lucruri, trebuie stiut ca numai acele mutatii produse in cazul genelor din celulele reproducatoare, precum sperma la barbati si ovulele la femei, sunt transmise urmasilor. Mutatiile si orice alte schimbari produse in alte celule ale corpului nu sunt transmise. Spre exempplu, daca o femeie isi va pierde un deget acest lucru nu va rezulta niciodata in nasterea unui fiu cu un deget lipsa. Similar, chiar daca o maimuta ar invata vreodata sa mearga perfect erect si sa vorbeasca, nu ar transmite aceste caracteristici descendentilor sai. De aceea, biologia moderna dezaproba vehement teoria candva acreditata conform careia caracteristicile influentate de mediu pot fi transmise in codul genetic al progeniturilor.

Variatii biologice si ADN

Majoritatea variatiilor biologice din cadrul unei specii biologice (varietati de oameni, caini, pisici, soareci etc.) reprezinta rezultatul noilor combinatii ale genelor deja existente si nu al mutatiilor. Ceea ce noi numim "gene" inseamna segmente ale moleculei ADN. ADN-ul sau codul genetic este compus dintr-o insirurire moleculara de acizi nucleici (caractere chimice) diversi, aranjati intr-o secventa intocmai ca literele in cuvinte si frazele, in text. Aceasta secventa de acizi nucleici din ADN este cea care le indica celulelor din orice organism cum sa construiasca diferitele proteine, tesuturi si organe precum creierul, ficatul, nasul, ochii etc. Daca acizii nucleici din codul genetic nu se afla in secventa corecta atunci o proasta functionare sau, mai rau, proteine nocive pot aparea, cauzand serioase probleme de sanatate si chiar moartea.

Nu exista nicio lege in stiinta care sa spuna ca acizii nucleici trebuie sa se imbine intr-o anumita secventa. Orice astfel de acid se poate conecta foarte usor cu oricare altul. Singurul motiv pentru care acizii nucleici se gasesc intr-o anumita secventa in ADN-ul celulelor din trupurile noastre este acela ca ei sunt dirijati sa se comporte astfel de catre ADN-ul existent anterior. Atunci cand noile celule se formeaza in organismele noastre ADN-ul celulelor initiale imprima formarea aceluiasi ADN in noile celule.

O convingere comuna in randul evolutionistilor este ca dupa milioane de ani, multe radiatii si concursul altor forte de mediu, suficiente schimari aleatorii (mutatii) vor avea loc in structura secventiala a codului genetic al unei specii astfel incat secvente cu totul noi pentru gene cu totul noi sa se dezvolte, ceea ce mai departe va programa formarea unor trasaturi biologice, organe si structuri noi-noute, asupra carora selectia naturala sa poata actiona.

Dar este oare rational sa consideram ca prin schimbarea hazardanta a secventei literelor dintr-o carte de bucate vom obtine, eventual, o carte de astronomie? Cu siguranta, nu. Iar daca acea carte ar fi o fiinta vie, ea ar muri probabil in timpul procesului unei asemenea permutari.

Asemenea transformari, ca preschimbarea unei carti intr-o alta sau a ADN-ului unei specii in ADN-ul alteia, mai ales in ceva mai complex, este un proces care, pur si simplu, nu este plauzibil sa se intample prin alternante "norocoase". Este nevoie de planificare si proiectare inteligente ca sa schimbi ADN-ul unei specii simple in cel al unei specii mai complexe.

Ingineria genetica a Arhitectului

Da, este adevarat ca abilitatea constructiilor biologice si chimice de a crea gene cu totul noi exista in cazul fiecarei specii, dar problema este aceea ca fortele intamplatoare ale naturii (radiatiile etc) pur si simplu nu au abilitatea de a rearanja aceste materiale intr-o programare genetica cu totul noua pentru caracaterstici cu totul noi. Inca o data, mutatiile au doar capacitatea de a produce variatii ale trasaturilor care deja exista. Este nevoie de manipulare inteligenta a materialului genetic pentru a transforma un peste intr-o fiinta umana. Fortele accidentale ale mediului nu pot executa asemenea inginerie genetica.

Totusi, daca mediul nu stapaneste capacitatea de a presta inginerie genetica si daca macroevolutia chiar nu poate aparea, atunci cum altfel se pot explica similitudinile genetice si biologice care exista intre diferitele specii si, intr-adevar, in toata lumea vie? Desi nu pot demonstra stiintific, creationistii cred ca singura explicatie rationala pentru asemenarile genetice si biologice dintre toate formele de viata se datoreaza unui Arhitect comun care a proiectat si a creat functii similare pentru scopuri similare si functii diferite pentru scopuri diferite, in cazul tuturor varietatilor formelor de viata, de la cele mai simple la cele mai complexe. Chiar si oamenii angajeaza acest principiu al designului comun in planificarea arhitecturii variate a cladirilor.

Daca oamenii trebuie sa utilizeze inteligenta pentru a performa ingineria genetica, pentru a manipula cu sens codul genetic, atunci ce spune acest lucru despre codul genetic insusi? Multi au confundat selectia naturala cu evolutia insasi. Da, Charles Darwin a aratat ca selectia naturala apare in natura, dar ceea ce multi nu inteleg este ca selectia naturala in sine nu produce trasaturi sau variatii biologice.

Selectia naturala nu poate decat "selecta" din varietatile biologice care sunt produse si care au valoare de supravietuire. Chestiunea reala este ce variatii biologice pot fi produse pe cale naturala? Ce variatii biologice sunt posibile natural? Cand o transformare biologica are loc pentru o specie si aceasta noua variatie (schimbarea culorii pielii de exemplu) ajuta acea specie sa supravietuiasca in mediul sau, atunci acea variatie va fi prezervata (selectata) si va fi transmisa urmasilor. Acest proces poarta denumirea de "selectie naturala" sau "supravietuirea celui mai adaptat". Dar niciuna dintre cele doua situatii nu are nimic de a face cu producerea de noi caracteristici si variatii.

Termenul "selectie naturala" este pur si simplu o figura de stil. Natura, desigur, nu face selectii constiente sau active. Este un proces in intregime pasiv. Darwin nu a inteles ce anume produce variatiile bilogice. El, pur si simplu, a presupus ca orice fel de schimbare biologica este posibila in viata. Totusi, stim astazi ca trasaturile biologice si diversitatea sunt determinate de codul genetic.

Selectia naturala functioneaza impreuna cu evolutia, dar nu este evolutie in sine. Cata diversitate biologica sau cata evolutie este posibila, natural, in natura? Asa cum am vazut, toate varietatile bilogice sau evolutive sunt limitate la speciile vegetale si animale. Un alt motiv pentru care macroevolutia nu este posibila in natura il constituie faptul ca un organ pe jumatate evoluat (si deci nefolositor) in asteptarea a milioane de ani de evolutie pentru a fi completat de mutatii, ar fi o carenta si un handicap pentru o specie - nu tocmai candidatul ideal pentru selectia naturala. De fapt, cum ar fi putut supravietui speciile de-a lungul milioanelor de ani, in timp ce organele lor vitale (sau necesare) se aflau inca in proces de... evolutie?

Cum, spre exemplu, respirau, mancau si se reproduceau animalele, daca organele lor respiratorii, digestive si reproducatoare era incomplete si inca evoluau? Cum alungau speciile posibilii germeni care le amenintau viata, daca sistemul lor imunitar nu era inca deplin evoluat?

Dumnezeu ne-a creat... stiintific?

Omul de stiinta si creationistul Walt Brown, in fantastica sa lucrare "La inceputuri", pune punctul pe"i" in urmatoarea fraza: "Toate speciile par integral si nu partial dezvoltate. Ele prezinta un anumit design. Nu exista exemple de pene, ochi, piele, tuburi (artere, vene, intestine etc.) sau orice dintre celelalte mii de organe vitale, pe jumatate dezvoltate. Tuburile care nu sunt 100% complete reprezinta o carenta; la fel si organele sau partile corpului partial dezvoltate. De exemplu, daca un picior al unei reptile ar fi sa evolueze intr-o aripa de pasare, ar deveni un picior defectuos cu mult inainte sa se transforme intr-o aripa eficienta".

Stiinta nu poate dovedi ca suntem aici gratie Actului de Creatie savarsit de Cineva, dar stiinta nu poate demonstra nici ca suntem aici accidental sau prin macroevolutie. Nimeni nu a putut constata indubitabil niciuna dintre aceste posibilitati. Ambele sunt acceptate prin conventie. Problema este care dintre conventii detine mai mult adevar, teoria macroevolutionista a lui Darwin sau teoria creationista?

Daca niste astronauti de pe Pamant ar descoperi figurile unor persoane asemanatoare celor de la Muntele Rushmore pe o planeta nelocuita, atunci nu ar exista niciun fel de metoda stiintifica prin care sa se dovedeasca daca ele au fost create de cineva sau au aparut prin procese aleatorii de eroziune. Niciuna dintre pozitii nu ar fi stiinta, insa argumente stiintifice ar putea fi facute pentru sustinerea uneia sau a celeilalte.

Ceea ce credem noi despre originile vietii ne influenteaza filosofia si valorile precum si perspectiva pe care o avem asupra noastra si a celorlalti. Aceasta nu este o chestiune minora. Doar pentru ca legile stiintei pot explica felul in care viata si universul opereaza si functioneaza nu inseamna ca nu exista un Arhitect al lor. Este rational sa credem ca nu exista niciun proiectant in spatele aeroplanelor doar pentru ca legile fizicii pot explica felul in care acestea functioneaza?

Legile naturale sunt adecvate sa explice cum functioneaza ordinea vietii, a universului si chiar a unui cuptor cu microunde, dar prea putin pot ele explica originea unei asemenea aranjari. Desigur ca, odata ce exista o celula completa si vie, atunci programele genetice si mecanismele biologice intra in actiune pentru a directiona si a organiza moleculele astfel incat sa se dezvolte mai multe celule. Dar intrebarea este cum a aparut viata din nimic, atunci cand niciun mecanism coordonator nu exista in natura si cand natura insasi nu exista?

Cu siguranta raman multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect. Cercetatorii, evolutionisti sau creationisti, dezvolta teorii despre o multime de chestiuni stiintifice (fosilele, asa numitele legaturi tranzitionale, diversitatea biologica, originea vietii, anatomia comparativa, organele vestigii, varsta Pamantului etc.). De asemenea, se pun numeroase intrebari si se dau o multime si variata gama de raspunsuri mai mult sau mai putin complexe referitoare la continutul Bibliei (inclusiv legat de creatie si evolutie, de Arca lui Noe si de felul in care dinozaurii se potrivesc in Scripturi).

In ciuda faptului ca asemenea dileme ii anima pe ganditori si cercetatori de mii de ani, iar in ultimele doua secole - poate - mai mult ca niciodata, se pare ca ne lipseste inca unealta cognitiva care sa ne raspunda la intrebarile existentiale: "cine suntem?", "de unde venin?", "incotro ne indreptam?".

CITESTE SI: