Oamenii de ştiinţă au descoperit de ce slăbim când facem mişcare

Exerciţiile ne pun în mişcare muşchii, dar ele afectează şi restul celulelor din corp, chiar şi pe cele din creier. Un rol important în acest proces îl are proteina PGC-1α. Atunci când facem exerciţii fizice, activăm gene care cresc consumul de energie. Însă, impactul efortului fizic se extinde dincolo de ţesut. De exemplu, cumva, proteina solicită indirect grăsimea albă (care se depune în zona abdominală şi pe şolduri) să activeze genele care sunt caracteristice grăsimii brune (care arde caloriile). PGC-1α  nu călătoreşte în exteriorul celulelor musculare, motiv pentru care oamenii de ştiinţă nu sunt siguri cu privire la modul în care se răspândeşte influenţa sa. 

Cercetând secreţiile ale unei celule musculare producătoare de PGC-1α, Robert Gerszten de la Harvard Medical School din Boston au identificat molecula care pare să fie responsabilă cu legarea proteinelor: acid β-aminoisobutyric (BAIBA). Astfel, ei au descoperit că BAIBA le face pe celulele de grăsime albă să se asemene mai mult cu cele de grăsime brună, alterându-le modelele de activitate genetică. De asemenea, se pare că BAIBA influenţează şi alte genuri de celule, stimulând metabolizarea grăsimii în ficat. 

• Cel mai toxic oraș de pe Pământ: cum a decăzut de la 10.000 de locuitori și…
• Cât de posibil este ca Inteligența Artificială să declanșeze o criză majoră în societate?

Aceste efecte s-ar putea traduce printr-un metabolism mai sănătos. Atunci când şoarecii au consumat apă îmbogăţită cu această moleculă, au au absorbit mai bine glucoză şi au slăbit. 

Dar, oare BAIBA produce aceleaşi schimbări şi în rândul subiecţilor umani? 

Oamenii de ştiinţă au analizat probe de sânge de la mai bine de 2.000 de subiecţi din faimoasa cercetare Framingham Heart Study, care a analizat cauzele bolilor cardiovasculare pentru mai bine de 60 de ani. Astfel, specialiştii au descoperit că, indivizii care aveau factori de risc pentru boli de inimă şi diabet (care aveau niveluri crescute de insulină şi colesterol) aveau un nivel scăzut de BAIBA. Prin contrast, într-un alt studiu s-a constatat că după ce oamenii sedentari începeau să ia parte la programe de exerciţii fizice, concentraţia de BAIBA din sânge creştea cu 17%. 

Aceste descoperiri sugerează că BAIBA este emisarul PGGC-1α. Însă, BAIBA nu este singurul mesager de acest tip. Acum doi ani, un grup de cercetători printre care s-au numărat şi specialiştii care au participat şi la actualul studiu, au venit cu un alt exemplu, cel al proteinei irinsină. Însă, din cauză că exerciţiile fizice declanşează efecte complexe în multiple ţesuturi şi organe „nu este surprinzător că întâlnim şi alţi factori”, susţine Christopher Newgard de la Duke University Medical Center din Durham. 

Pentru moment este prea devreme pentru a stabili dacă BAIBA va putea fi dezvoltat într-un medicament care să îi ajute pe oameni să slăbească sau să trateze boli metabolice precum diabetul sau bolile cardiovasculare.