Liberalii, în apărarea onoarei familiei regale, dar și a „viitorului României”

Fără doar și poate, viața politică din România anilor `20 a fost dominată de personalitatea politicianului liberal Ionel Brătianu. De numele său se leagă numeroase reforme politice și administrative adoptate în România Mare. Dar puțini istorici au analizat modul în care a prevăzut și a acționat Ionel Brătianu în ceea ce îl privește pe prințul Carol, viitorul rege Carol al II-lea. Cel mai longeviv președinte al PNL și de mai multe ori prim-ministru, Ionel Brătianu s-a dovedit un politician lucid, care a prevăzut din timp faptul că prințul Carol putea fi o problemă enormă pentru România.

Aventurile excentrice ale prințului moștenitor Carol aveau să îngrijoreze întreaga clasă politică din România. La sfârșitul Primului Război Mondial, prințul Carol l-a pus pe tatăl său, regele Ferdinand, într-o ipostază deloc plăcută.

• Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie
• Ziua în care Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România

Deși Carol era comandant de unitate militară, el a dezertat și a fugit la Odessa cu Zizi Lambrino, prima sa iubită. Nu înainte însă ca, la 2 septembrie 1918, să trimită o declarație prin care renunță la succesiunea la tron. Până la urmă, Carol este adus în țară și pedepsit cu 75 de zile în arestul de la Horvița, iar căsătoria lui cu Zizi Lambrino este anulată. Câteva luni mai târziu, la 1 august 1919, când România se afla în plin război cu Ungaria, Carol renunță din nou la tron, iar regele Ferdinand este obligat din nou să treacă peste acest moment.

Ultima renunțare la tron a lui Carol a fost la 12 decembrie 1925, după ce prințul nu s-a mai întors în România după o vizită la Veneția, alături de amanta lui, Elena Lupescu.

Ionel Brătianu, despre viitorul rege Carol al II-lea: Eroticul ăsta e o primejdie pentru țară

Aventurile lui Carol puneau în pericol atât familia regală, cât și stabilitatea României. Tocmai de aceea, Ionel Brătianu hotărăște să se implice activ în îndepărtarea prințului rătăcitor de la succesiunea tronului României. Unul dintre puțini specialiști care s-au aplecat asupra intervenției lui Ionel Brătianu în îndepărtarea de la tron a prințului Carol este regretatul istoric Florin Constantiniu. Iată ce consemnează acesta:

„Pe plan politic, Ion I.C. Brătianu a înregistrat o victorie – din nefericire, temporară – prin îndepărtarea prințului moștenitor Carol (4 ianuarie 1926). Premierul se convinsese de mult că de la vlăstarul regal chemat să urce pe tron nu mai era de așteptat nici o îndreptare. Primul Hohenzollern născut în România (despre adolescentul ‘Cărluță’, Carol I spunea că e cu siguranță român de vreme ce înjură și face datorii) avusese în timpul războiului o comportare deplorabilă care a culminat cu fuga și căsătoria, oficiată la Odessa, cu Ioana (Zizi) Lambrino.

Angajat într-o nouă legătură de dragoste (de astă dată cu Magda-Elena Wolf-Lupescu), Carol a trimis o renunțare la tron, acceptată de rege la stăruințele lui Brătianu și Barbu Ştirbey. ‘Eroticul ăsta e o primejdie și pentru țară și pentru noi; să mulțumim Providenței că putem scăpa de el’, a spus Ion I. C. Brătianu lui Gh. Tătărescu, puțin înainte de reuniunea de Consiliu de Coroană care a luat act de renunțarea lui Carol.

Guvernarea liberală (marea guvernarea liberală, 1922-1926) se încheia, așadar, cu un bilanț de care Brătianu putea fi pe deplin satisfăcut. Pentru a evita orice surpriză, el l-a sfătuit pe rege să cheme la guvern pe omul de ordine și disciplină din 1920, generalul Averescu, a cărui popularitate se spulberase, ceea ce făcea din învingătorul de la Mărăști un tigru fără dinți. Agravarea bolii regelui Ferdinand și moartea sa iminentă l-au decis pe Brătianu să reintre în scenă”. (Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, Ediția a 4-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 2008)

Vă recomandăm să citiți și:

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari