Un mozaic galo-roman, de excepție, a fost găsit sub grajdul unui castel

O cercetare arheologică de la Château de Marigny din Fleurville, estul Franței, a dezvăluit rămășițele unui mozaic galo-roman de lux sub grajdul unei locuințe.

Intervenția arheologică a scos la lumină un ansamblu de încăperi de serviciu (cameră cu hipocaust, antreu, coridor etc.) și săli de recepție, dintre care două au mozaicuri.

• Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie
• Ziua în care Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România

Primul mozaic galo-roman este situat în camera centrală care era, fără îndoială, o mare sală de recepție și/sau de ceremonii de 136 de metri pătrați. Decorul geometric alb-negru reprezintă o tablă de șah de pătrate interconectate cu o cruce centrală pentru covorașul de intrare.

Marginile camerei, la rândul lor, constau dintr-o grilă de pătrate înconjurate de o plasă neagră și încărcate cu pătrate care alternează. Printre încăperile învecinate s-a observat o altă pardoseală de mozaic galo-roman sau opus tessellatum, asociată cu un perete decorat cu imitație pictată de opus sectile (incrustație de marmură) păstrată la o înălțime de 60 de centimetri.

Probabil aparținând unui spațiu (cameră) de tip cubiculum, acest mozaic prezintă o compoziție de cercuri care se intersectează desenând petale în formă de fus din patru frunze albe și pătrate curbilinii negre.

Acestea sunt încărcate cu pietricele albe la cele patru unghiuri și un model în V alb central oferind întregului mozaic un stil foarte rafinat. După stilul lor, aceste podele decorate ar putea fi plasate la sfârșitul secolului I.

Cei care își permiteau acest tip de mozaic galo-roman erau foarte bogați

Mozaicuri de o calitate atât de înaltă datând din această perioadă sunt găsite rar în nordul Franței. Doar cei mai bogați proprietari și le puteau permite, scrie The History Blog.

Prezența unei vile romane a fost dezvăluită pentru prima dată în timpul construcției căii ferate Paris-Lyon în anii 1850. Era o moșie imensă. Numai pars urbana, aripa rezidențială în care locuia familia, ocupa o suprafață de peste 16.000 de metri patrati.

Castelul a fost construit la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar ferma, care este în curs de renovare pentru a fi folosită ca centru pentru vizitatori, datează din secolul al XIX-lea.

Muncitorii au curățat straturile demolate ale ruinelor până au ajuns la structurile supraviețuitoare. Aceștia au integrat pereții și podelele în noua construcție, folosindu-le ca fundații. Peretele sudic al camerei principale de recepție a vilei galo-romane a fost refolosit ca bază a grajdului.

Vă recomandăm și următoarele articole:

Un castel vechi de 2.800 de ani a fost descoperit în estul Turciei

Ziua în care a apărut Marea Britanie. Cea mai frecventă greşeală pe care o fac românii faţă de Regatul Unit

Spectacolul morții de la morga din Paris, obsesia morbidă a parizienilor din secolul al XIX-lea

Confesiunile false ale Cavalerilor Templieri: cum şi de ce regele Franţei a distrus ordinul?