În Egiptul antic, un univers dominat de faraoni bărbați, o regină a scris istorie: Sobekneferu, prima femeie recunoscută oficial ca faraon. Domnia sa, deși scurtă (probabil 1806–1802 î.Hr., la sfârșitul Dinastiei a XII-a), a marcat un moment esențial în Regatul Mijlociu, o perioadă în care Egiptul s-a confruntat cu instabilitate politică, provocări economice și declinul iminent al celei de-a 12-a dinastii.
Sobekneferu s-a născut în familia regală în timpul Regatului Mijlociu (circa 1939-1760 î.Hr.), ca fiică a faraonului Amenemhat al III-lea, unul dintre cei mai prolifici constructori și administratori ai Egiptului.
Identitatea mamei sale rămâne incertă, deși speculațiile o indică pe regina Aat sau regina Khenemetneferhedjet II, ambele soții principale ale lui Amenemhat III.
Spre deosebire de conducătoarele de mai târziu, cum ar fi Hatshepsut sau Cleopatra a VII-a, Sobekneferu nu a moștenit un regat stabil. În momentul în care a preluat puterea, Egiptul dădea deja semne de tensiune – scăderea randamentelor agricole, ineficiența birocratică și presiunile externe amenințau dinastia odată de neclintit.
Ascensiunea lui Sobekneferu a fost cu totul altfel decât una obișnuită. Ea nu era moștenitoarea dorită – acest rol îi revenea fratelui ei, Amenemhat al IV-lea, care a domnit timp de nouă ani scutiți și lipsiți de evenimente înainte de moartea sa subită. Fără succesor de sex masculin, curtea regală s-a confruntat cu o dilemă: să lase dinastia să se prăbușească ori să accepte o femeie faraon?
Tradiția egipteană susținea că faraonul era întruchiparea pământească a lui Horus, un zeu masculin. Regalitatea era intrinsec legată de masculinitate, iar o femeie conducând singură era aproape de neconceput. Cu toate acestea, Sobekneferu a urcat pe tron, adoptând toate titlurile faraonice, inclusiv cele cinci nume regale, rezervate în mod tradițional conducătorilor bărbați (acestea reprezentau un sistem complex de titluri care includea numele de naștere, cel de Horus – zeul cerurui și al regalității, protector al Egiptului) și alte trei nume sacre, fiecare marcând o dimensiune diferită a autorității divine și terestre.
Numele ei, „Sobekneferu” (Sobek este frumusețea lui Ra), îl onora pe zeul crocodil Sobek, o zeitate asociată cu fertilitatea, puterea militară și binecuvântările Nilului care asigurau prosperitatea Egiptului.
Această alegere a fost strategică, deoarece asocierea cu un zeu puternic a contribuit la legitimarea domniei sale într-o societate rezistentă la conducerea feminină.
Sursele despre domnia ei sunt rare, dar revelatoare: în timp ce Hatshepsut ulterior va adopta iconografia masculină, Sobekneferu pare să fi combinat simbolismul regal cu atribuite feminine – purtând atât nemesul (acoperământul regal), cât și rochia tradițională a reginelor. Această sinteză unică sugerează o conducătoare care negocia zilnic între tradiție și inovație.
Principalele realizări și provocări ale lui Sobekneferu au fost marcate de contribuțiile arhitecturale, continuând moștenirea tatălui său prin finalizarea templului acestuia de la Hawara, o structură masivă din apropierea oazei Faiyum, supranumită ulterior „Labirintul” de către Herodot. Fragmente de statui care îi poartă numele au fost descoperite la Tell el-Dab’a și în complexul piramidal al lui Amenemhat al III-lea, ceea ce indică faptul că Sobekneferu a întreținut proiectele de construcție regale. De asemenea, remarcabile au fost și politicile economice și religioase. Economia Regatului Mijlociu se baza în mare măsură pe inundațiile Nilului, care deveniseră neregulate. Sobekneferu s-a confruntat probabil cu lipsuri alimentare și cu tensiuni administrative. Iar devotamentul ei față de Sobek sugerează că a căutat intervenția divină pentru a stabiliza fertilitatea Nilului, o preocupare crucială pentru prosperitatea agricolă.
Domnia lui Sobekneferu s-a încheiat brusc, fără moștenitori înregistrați și, deși unii egiptologi presupun că s-a căsătorit, nu există niciun consort documentat.
Moartea reginei a marcat sfârșitul celei de-a 12-a dinastii, cufundând Egiptul în a doua perioadă intermediară, una de fragmentare și de dominație străină a hicsosilor (triburi mixte semito-indo-europene din Asia, care au cucerit Delta Nilului și au controlat nordul țării timp de un secol.)
Spre deosebire de femeile faraon de mai târziu, Sobekneferu nu a lăsat în urmă monumente grandioase sau înregistrări detaliate. Succesorii săi – poate în mod deliberat – au omis-o din listele regilor, iar numele ei a rămas în umbră timp de milenii. Totuși, semnificația acesteia nu poate fi subestimată: Sobekneferu a demonstrat că o femeie poate domni ca faraon, stabilind un precedent pentru viitoare regine precum Hatshepsut și Twosret, iar legătura cu Sobek, așa cum am și menționat deja, evidențiază modul în care femeile conducătoare au folosit religia pentru a-și legitima puterea într-un sistem dominat de bărbați.
A salvat Sobekneferu Egiptul? Istoria răspunde clar: nu. Dar relevanța sa depășește cifrele economice sau ani de domnie. Sobekneferu a demonstrat că în cel mai conservator sistem politic al antichității, o femeie putea deveni întruchiparea zeului Horus – precedent care va răsuna în secolele următoare, deși istoria oficială a încercat să o șteargă.
Surse:
https://worldhistoryedu.com/queen-sobekneferu-the-first-known-female-pharaoh-of-egypt/
https://www.thecollector.com/sobekneferu-first-female-pharaoh-egypt/
https://ancientegypt.fandom.com/wiki/Sobekneferu
Mormântul bizar al faraonului Shepseskaf ar putea avea o explicație astronomică
Balene în Egipt? O descoperire care rescrie istoria. Comorile mai puțin știute ale țării faraonilor
Mormântul unui faraon necunoscut, descoperit în necropola Muntelui Anubis