În ultimii 25 de ani, modul în care vizionăm și percepem filmul s-a schimbat radical, de la apariția platformelor de streaming la dominația supereroilor, scrie The New York Times care a demarat un proiect ambițios: chestionarea a peste 500 de profesioniști și pasionați de cinema, cerându-le să aleagă cele mai bune filme (definite după criteriile lor) din secolul XXI.
În parteneriat cu The Upshot (o secțiune de analiză și vizualizare a datelor din cadrul The New York Times, specializată în explicarea unor subiecte complexe prin statistici, infografice și investigații bazate pe date), reprezentanții publicației au compilat răspunsurile într-un top al celor mai bune 100 de filme ale epocii noastre (noi, DESCOPERĂ.ro, le vom prezenta doar pe primele zece).
Printre votanți s-au numărat regizori câștigători de Oscar precum Pedro Almodóvar, Sofia Coppola, Barry Jenkins și Guillermo del Toro, dar și actori de excepție precum Chiwetel Ejiofor, Mikey Madison, John Turturro și Julianne Moore.
Mai mult decât o simplă biografie, The Social Network este considerat a fi o disecție feroce și hipnotică a ascensiunii lui Mark Zuckerberg (interpretat magistral de Jesse Eisenberg) și a nașterii Facebook-ului. Povestea începe cu o despărțire amară și se încheie cu o imagine emblematică: un miliardar singuratic, obsedat de refresh-ul paginii sale de Facebook. La lansare, scrie The New York Times, filmul a fost văzut ca o critică dură la adresa visului american. Dar astăzi, într-o lume profund transformată de social media, pelicula lui Fincher pare aproape inocentă în comparație cu realitatea.
„Dacă vrei să vezi cum arată un film perfect, uită-te la The Social Network.” (Simu Liu, actor)
O capodoperă a animației, povestea lui Miyazaki despre trecerea în adolescență este un fel de Alice în Țara Minunilor al generației noastre. Într-o baie publică abandonată, plină de spirite și magie, întâlnim personaje memorabile precum Kamaji, bătrânul mecanic cu șase brațe și înfățișare de păianjen, personaj cheie al poveștii, Fără-Față, spiritul mascat cu apetit insațiabil, Haku, băiatul-dragon plin de secrete, și Chihiro, o fetiță curajoasă de doar zece ani ai cărei părinți nesăbuiți au fost transformați în porci.
„E un film pentru orice copil care s-a pierdut de părinți într-un magazin sau în mulțime. Transmite acea senzație de groază în stomac.” (John Turturro, actor)
Atunci când Chris (Daniel Kaluuya) merge să-ți cunoască viitorii socri, totul pare perfect – chiar prea perfect. Curând are să afle că aceștia trăiesc într-o comunitate care practică un fel de colonizare a corpurilor negre în care le sunt implantate creiere albe.
Peele – care face un debut regizoral extraordinar – folosește convențiile genului pentru a crea un film care este în același timp un thriller surprinzător despre ororile supremației albe și o satiră nemiloasă a unei Americi post-rasiale. Get Out a fost recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun scenariu original (primul horror care câștigă la această categorie).
Un film cu Jim Carrey și Kate Winslet în rolurile principale care depășește cu mult cadrul unei comedii romantice obișnuite. Pelicula aduce în prim plan povestea unui cuplu despărțit care decide să-și șteargă amintirile despre relația lor.
„Este un film foarte inteligent, profund emoționant și amuzant. Poți avea toate aceste trei aspecte, ceea ce este rar. Un film în care este vorba în mare măsură despre modul în care iubirea își găsește o cale. Și nu mă refer la asta în sensul optimist al Hallmark. Mă refer la modul haotic, uneori distructiv, alteori autodistructiv.” (Dennis Lehane, scriitor și scenarist)
Un thriller polițist neo-western (cu Javier Bardem în rolul principal), adaptat de frații Coen după romanul sângeros al lui Cormac McCarthy despre violență și destin. Multe secvențe sunt lipste de muzică sau dialog – evocând doar imagini cu bărbați care luptă din greu să nu moară.
„Frații Coen la cel mai înalt nivel. Audacitatea lor și personajul lui Bardem redefinesc genul.” (Brian Cox, actor)
Povestea lui Chiron – jucată magistral de trei actori diferiți (Alex Hibbert, Ashton Sanders, Trevante Rhodes) în cele trei etape ale vieții – e un portret delicat și puternic al unei căutări: a-ți găsi locul într-o lume care te respinge.
„Cred că tandrețea copilăriei și maturitatea bărbaților de culoare este un sentiment foarte frumos de transmis. Barry a surprins liniștea, chiar și singurătatea, într-un cadru intim.” (Danielle Deadwyler, actriță)
La scurt timp după ce un jurnalist (Tony Leung) și o secretară (Maggie Cheung), ambii căsătoriți cu alte persoane, se mută în același bloc aglomerat din Hong Kong, în 1962, se întâlnesc într-o scenă hipnotizantă, filmată cu încetinitorul. Atracția dintre ei nu e una explozivă, ci una subtilă, care se intensifică încet, cu fiecare privire și cuvânt nerostit.
Wong Kar-wai transformă această poveste de dragoste interzisă într-un balet al privirilor și al tăcerii. Fiecare gest – de la arcuitul grațios al spatelui femeii până la rotocoalele de fum de țigară ale bărbatului – devine o scrisoare de dragoste nerostită. Este o coregrafie a dorului, unde fiecare detaliu spune mai mult decât orice declarație.
„M-a uimit de-a dreptul faptul că se pot face filme în acest fel, ca un mijloc poetic care nu trebuie să explice totul în detaliu. Mi s-a părut ceva ce nu mai văzusem până atunci și m-a motivat să creez lucruri mai impresioniste.” (Sofia Coppola, regizoare)
Capodopera lui Paul Thomas Anderson despre obsedantul joc al puterii și corupției prinde viață la apusul secolului XIX, într-o groapă umedă și întunecată. Aici, Daniel Plainview (Daniel Day-Lewis într-una dintre cele mai magistrale interpretări din carieră) luptă singur cu pământul, cu unelte primitive și o ambiție nestăvilită. Ce începe ca o simplă săpătură după petrol se transformă într-o călătorie obsedantă spre putere absolută – o ascensiune care lasă în urmă doar pământ pârjolit și suflete zdrobite.
„Cuvântul iconic este folosit în exces. Dar I drink your milkshake (Îți beau milkshake-ul) este iconic pentru că, în patru cuvinte ciudate și nepotrivite (în mod paradoxal, la timpul prezent), îl rezumă perfect pe Daniel. Iubesc acest film, chiar dacă, într-un fel, cred că filmul mă urăște.” (Jason Blum, producător)
În narațiunea perversă a lui Lynch, Betty (Naomi Watts) sosește în Los Angeles plină de speranțe, dar este prinsă într-un labirint periculos al identităților false. Un thriller psihologic ce oglindește viața crudă a Hollywoodului – locul unde visele se transformă în coșmaruri.
„Este un film plin de strălucire superficială, dar care ascunde o profundă neliniște existentială. Și e, în același timp, un film destul de nemilos – pentru că David Lynch posedă acea viziune asupra condiției umane care e, să spunem…lipsită de indulgență.” (Brian Cox, actor)
O poveste crudă despre inegalitate și o critică feroce la adresa neoliberalismului, Parasite al lui Bong Joon Ho urmărește viața unei familii nevoiașe care se infiltrează treptat în casa unei familii bogate. Maestrul sud-coreean, nelimitându-se la convenții, trece cu ușurință de la comedie absurdă la satiră socială incisivă, pentru ca în final să aprindă totul în flăcări într-un climax violent, la fel de șocant cât și de inevitabil.
Filmul a fost recompensat cu patru Oscaruri – pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu original și cel mai bun film internațional.
Sursa:
https://www.nytimes.com/interactive/2025/movies/best-movies-21st-century.html
Top 10 cele mai bine cotate filme despre accidente de avion sau incidente aviatice (IMDb)
10 filme de iubire care merită văzute. Povești de neuitat, regizori geniali și premii Oscar
Cele mai bune filme cu jafuri din muzee sau bănci
David Lynch a iubit femeile poate la fel de mult ca filmele. A fost căsătorit de patru ori