Asteroizii tineri, care s-au format mult mai târziu decât cei apăruti în timpul formării Sistemului Solar, iau naștere de obicei atunci când asteroizi mai mari sau comete se ciocnesc și se fragmentează în bucăți mai mici.
Aceste bucăți formează „familii de asteroizi” ce împărtășesc anumite proprietăți, precum semiaxa mare, excentricitatea și înclinația — toate descriind traiectoriile lor orbitale.
În general, oamenii de știință definesc familiile tinere de asteroizi ca având mai puțin de 10–15 milioane de ani și cel puțin trei membri.
O nouă cercetare, publicată în revista Icarus, a dezvăluit 63 de familii tinere de asteroizi, mai tinere de aproximativ 10 milioane de ani.
Deși multe astfel de familii există probabil în sistemul solar, doar 43 erau documentate anterior. Noul studiu a folosit o Metodă de Grupare Ierarhică în cinci dimensiuni (HCM), aplicată pe un catalog de 1,25 milioane de orbite de asteroizi, ceea ce a permis echipei să aducă numărul total al familiilor tinere cunoscute la 106.
Echipa a căutat grupări în elementele orbitale proprii (semiaxa mare, excentricitate, înclinație, longitudinea nodului și a periheliului) la diferite momente din ultimii 10 milioane de ani, pentru a găsi grupuri cu elemente similare, scrie Phys.org.
Analiza a arătat că majoritatea grupurilor aveau de fapt mai puțin de un milion de ani, mult sub limita de 10 milioane de ani stabilită pentru această categorie. S-a descoperit și că majoritatea grupurilor aveau doar 3–10 membri, deși câteva erau mai numeroase, cel mai mare având 58 de membri.
„Este de așteptat ca majoritatea noilor familii tinere să aibă foarte puțini membri, deoarece acești asteroizi sunt slabi și la limita capacităților telescoapelor actuale. În acest sens, membrii identificați reprezintă doar vârful aisbergului, iar în viitor probabil se vor descoperi mult mai mulți”, explică autorii.
Deși majoritatea asteroizilor cunoscuți sunt de tip carbonic — sau de tip C —, majoritatea noilor familii tinere erau asteroizi de tip S, adică formați din materiale stâncoase, precum silicați și fier-nichel.
Interesant este că aproximativ 54% dintre noile familii au fost identificate în interiorul unor familii mai vechi, deja stabilite. Acest lucru se întâmplă când un asteroid dintr-o familie veche se fragmentează în bucăți mai mici, creând astfel o familie în cadrul altei familii.
Autorii studiului notează că există probabil multe alte familii tinere de asteroizi. Ei spun că detectarea este în prezent favorizată pentru familiile mici, slabe și foarte tinere, în timp ce cele mai vechi sau mai dispersate ar putea fi omise.
Totuși, această lucrare aduce oamenii de știință mai aproape de înțelegerea originii meteoriților și a evoluției continue a sistemului solar — posibil chiar ajutând la detectarea mai timpurie a unor potențiale impacturi cu Pământul.
Centura noastră de asteroizi dispare încetul cu încetul. Care va fi soarta acesteia?
Oamenii de știință dezvăluie pericolul ascuns al devierii asteroizilor
Asteroizii Bennu și Ryugu ar putea proveni din aceeași lume distrusă
Atunci când asteroizii lovesc Pământul, un material mai dur decât diamantele se formează